Roxana-Mălina Chirilă

Joel F. Harrington – The Faithful Executioner [Recenzie]

La un moment dat, în mijlocul unor agitații cu cuceriri și bătălii de prin secolul 16, un conducător nu foarte bun a vrut să execute pe cineva. Însă n-avea la dispoziție niciun călău și, în loc să aștepte, a decis să invoce un drept mai vechi, care-i permitea să aleagă un individ oarecare pentru a face execuția.

Cel ales era un meșteșugar onorabil, dar cu o mică pată în istoria familiei (o rudă avusese o problemă cu un câine și o crimă). Însă, din clipa în care a fost desemnat călău, a fost dezonorat și nu s-a mai putut ocupa de cariera de dinainte. Tot ce-i mai rămânea de făcut era să fie călău în continuare.

Fiul lui, Franz Schmidt n-a avut nici el de ales și a trebuit să-i calce pe urme, ajungând și el tot călău, într-o perioadă în care cei cu meseria asta erau un fel de paria în societate și erau deseori văzuți ca sadici și bețivi, deseori nu cu mult mai buni decât cei pe care-i executau. Schmidt însă a ales să încerce să se ridice în societate printr-un comportament cât mai respectabil, care să-i permită să se desprindă de prejudecățile celorlalți despre el.

A ținut un jurnal în care-și nota execuțiile, care a fost mai apoi publicat și, în cele din urmă, găsit într-un anticariat de Joel F. Harrington, profesor universitat de istorie, care a decis să studieze îndeaproape problema lui Franz Schmidt în The Faithful Executioner: Life and Death in the Turbulent Sixteenth Century.

Cartea e una de microistorie – ceea ce înseamnă că autorul, în loc să se preocupe cu calupuri mari de timp sau de spațiu, a decis să se axeze pe un singur punct al istoriei, în acest caz, un călău. Ce mi se pare interesant la microistorii e că lasă să se întrevadă o întreagă lume prin detaliile lor, prin anumite viziuni asupra lumii sau situații de viață. Și mi se pare fascinant și că un istoric se duce să caute cu asiduitate tot felul de înregistrări oficiale despre un singur om.

Astfel, deși Schmidt nu pomenește mare lucru despre viața lui personală în jurnal, Harrington găsește informații despre familia lui, despre modul în care ajunge să-și asigure poziția de călău oficial în Nuremberg, despre execuții ratate pe care Schmidt le-a trecut cu vederea și așa mai departe.

Nu aș lua fiecare cuvânt al lui Harrington de bun (sunt multe locuri unde e clar că își imaginează ce trăia Schmidt pe baza datelor culese), dar deseori presupunerile lui par destul de moderate și realiste.

Unele detalii sunt fascinante: superstițiile legate de morți (și de bucăți din morți) pe care le aveau tâlharii, felul în care erau tratați cei condamnați la moarte, numărul execuțiilor (și motivele lor), codurile despre tortură. Un capitol întreg este dedicat unei profesii secundare pe care o aveau deseori călăii și pentru care Schmidt simțea o chemare reală: cea de vindecători ai rănilor fizice.

Una peste alta, o carte bine scrisă, intersantă, ușor de citit, cu o cercetare bine făcută în spate. Eu am găsit-o în anticariatul Ex Libris din București, unde mai aveau destul de multe bucăți, deci ar trebui să mai fie acolo și acum, pe la vreo 40 de lei.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |