Olimpiada internațională de lectură

Am învățat să citesc înainte să ajung la școală, probabil din curiozitate. Am continuat să citesc și după ce am dat de abecedarul cu fetița al cărui tată era tractorist și în care toamna venea încărcată de gutui, probabil din plictiseală. Prin școala primară citeam Cireșarii, mai târziu am ajuns la Karl May (care, între noi fie vorba, mi se pare mult mai mișto decât James Fenimore Cooper) și tot așa.

Prin gimnaziu am început să merg la tone de olimpiade, tendință pe care am continuat-o și la liceu. Mi se părea mult mai interesant să mă pregătesc pentru o materie și să chiulesc de la celelalte decât să stau în clasă zi de zi și să mă chinui cu ore precum biologia.

Ah, dacă ar fi existat o olimpiadă de lectură, ce m-aș fi dus la ea! Noroc că există acum – una internațională, probabil organizată de români, pentru că nu-mi imaginez englezii și francezii alegând un text dintr-un autor numit Dumitru Radu Popescu pentru a testa cunoștințele olimpicilor… sau ținând olimpiada la Constanța.

De curiozitate, am căutat subiectele pentru clasele a XI-a și a XII-a, ca să văd care poate fi structura cerințelor unei astfel de olimpiade și cât de dificile sunt subiectele.

Primul subiect se bazează pe vreo 4 pagini dintr-un text din Mări sub pustiuri, de sus-numitul Dumitru Radu Popescu, un text din 1962 (l-am căutat pe net ca să văd ce-i cu el). E destul de simplu scris. Propoziții scurte, fără prea multe subtilități. Am găsit o greșeală de gramatică parcă menită să zgârie urechea: „Decât rar îl ascultau, cu teamă.” – decât e un cuvânt care se folosește în propoziții negative, doar e echivalentul pentru propoziții afirmative.

De fapt, nici subiectele n-au fost editate foarte atent: „Ai deschis pagina cu prezentarea filmului, dar informațiile de pe aceasta le conține ți se par insuficiente”

În fine, să lăsăm gramatica, e olimpiada de lectură, nu de română.

Hai să vă dau o mostră mai lungă din text:

Cum se apropie de podul de peste râu, i se făcu sete. Podul era foarte lat. De fapt erau două poduri, unul pentru mașini și căruțe și altul pentru trenuri. Între ele era o distanță de câțiva metri, așa că de departe păreau unite. Și toată lumea, când vorbea despre ele, nu le despărțea. La pod, se zicea. La pod începea orășelul. Și tot acolo se sfârșea.

În dreptul podului el coborî de pe bicicletă și se duse spre pompa de apă. Rezemă bicicleta de pompă și apăsă pe mâner: dar apa nu curgea. Santinelele de la pod zâmbiră. Știau că nu e apă. El mai trecuse cu bicicleta de multe ori peste pod, aproape în fiecare zi trecuse, dar nu i se mai făcuse sete până acum.

Și acum, copiez prima întrebare de la, repet, olimpiada internațională de lectură:

1. Tânărul se oprește la pompa de apă deoarece:
a. îi este sete și vrea să bea apă;
b. spionează mișcările soldaților;
c. l-a obosit pedalatul pe bicicletă;
d. vrea să se încalțe cu pantofii.

Am căutat din priviri prin restul textului, să văd dacă e o întrebare-capcană, dacă nu cumva se sugerează că nu de sete se oprise el acolo, ci ca să spioneze, iar setea era doar un pretext.

Nu, pare să fie pe bune. La fel e și în cazul altor întrebări:

El știa de la liceu nemțește, nu mult, dar tot înțelese că ei discutau despre ploaie.

4. Tânărul percepe mesajul dialogului nemților deoarece:
a. le citește pe buze;
b. le-a învățat limba la școală;
c. interpretează gesturile lor;
d. cei doi vorbesc în limba lui.

Sunt genul de întrebări pe care le poți vedea destul de des în timpul orelor de la școală, fie la orele de română din gimnaziu, fie la orele de limbi străine.

Nu sunt întrebări rele, dar nu sunt nici grele sau dificile. Au rolul de a se asigura că elevii au citit cu adevărat textul, nu că au aruncat doar o privire peste el. Sunt importante în cadrul orelor normale, nu sunt subiecte „pentru experți”.

Da, școlile sunt pline de analfabeți funcțional (și țara la fel), dar problema asta nu se rezolvă cu o olimpiadă internațională, ci cu o programă axată mai clar pe creșterea competențelor de bază. Sau, într-un limbaj mai uman, o programă care să se asigure că majoritatea elevilor pricep ce citesc după ce termină școala.

Întrebările de mai sus sunt genul la care ar trebui să poată răspunde orice elev mai răsărit – textul e ceva mai lung decât cele din manualele de engleză, dar mi se pare la fel de simplu per ansamblu. Ceea ce e ciudat, pentru că la olimpiade subiectele ar trebui să se adreseze unor persoane care au depășit programa și au intrat în tot felul de chichițe și subtilități.

La olimpiada națională de fizică, de exemplu, nu-i trimiți pe care știu că forța gravitațională este egală cu masa ori accelerația gravitațională, ci pe cei care pot jongla pe degete cu mase molare, presiuni atmosferice și tot felul de chichițe pentru a afla viteza maximă atinsă de o bulă de aer formată într-un pahar de apă minerală.

Nu văd logica subiectelor de la olimpiada internațională de lectură. Poate că e doar la început (e greu să-mi dau seama, pentru că nu găsesc prea multe date despre ea) și n-a apucat să se dezvolte. În fond, și olimpiada națională de lectură e nouă.

Deocamdată, chiar dacă e o olimpiadă internațională, participă la ea doar o mână de elevi, majoritatea români, câțiva din alte părți. Mai au timp să se dezvolte, să devină o olimpiadă reală, în care câștigătorii să nu fie ca acum, doar români. Vom vedea. Eu rămân sceptică.

Fără nicio legătură cu subiectul, în timp ce căutam diverse, am descoperit un articol de pe site-ul Ministerului Educației care vorbește despre premiile în bani oferite elevilor și profesorilor pentru rezultate la olimpiadele internaționale:

În ceea ce priveşte olimpiadele internaţionale, cuantumurile au rămas la nivelul anului 2015, fiind cumulate cu alte beneficii acordate elevilor şi profesorilor. Astfel, performanţele obţinute la etapa internaţională a competiţiilor şcolare desfăşurate la nivel mondial sunt recompensate de MENCŞ cu următoarele sume: 12.550 de lei pentru premiul I/medalie de aur cu punctaj absolut, 9.720 de lei pentru premiul I/medalie de aur, 8.330 de lei pentru premiul al II-lea/medalie de argint, 5.950 de lei pentru premiul al III-lea/medalie de bronz şi 4.065 de lei pentru menţiune.
Pentru rezultatele deosebite înregistrate la competiţiile şcolare internaţionale, organizate la nivel european sau regional, MENCŞ acordă stimulente în valoare de 4.440 de lei pentru premiul I/medalie de aur, 3.785 de lei pentru premiul II/medalie de argint, 2.945 de lei pentru premiul III/medalie de bronz şi 2.550 de lei pentru menţiune. Cuantumurile acestor premii în bani acordate elevilor reprezintă sumele nete.
La rândul său, profesorul care a pregătit elevul premiat pe plan internaţional primeşte un stimulent financiar egal cu cel acordat elevului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *