Roxana-Mălina Chirilă

Olimpiada „Lectura ca abilitate de viață” și necitiții ei

Există o nouă olimpiadă numită „Lectura ca abilitate de viață”. Recunosc că eram sceptică în privința ei de când i-am auzit titlul. În primul rând, simt o suspiciune profundă când aud cuvântul „lectură” spus cu seriozitate, cam la fel cum aș simți o suspiciune profundă când cineva mi-ar zice că se duce să măture omătul și neaua din grădină.

Apoi, partea cu „abilitate de viață” îmi mai bagă un plus de suspiciune. Ceva sună nenatural. Socotitul e o „abilitate de viață”, dacă nu mă înșel, dar olimpiada e de „matematică”. Cititul e o „abilitate de viață”, dar aș fi putut să jur că olimpiada e de „limba și literatura română”.

Am căutat o descriere a evenimentului și am găsit următoarele cuvinte despre subiect pe un site dedicat olimpiadei naționale de „Lectură ca abilitate de viață”:

Reconsiderarea lecturii în termeni de competență cheie capabilă să dezvolte elevilor abilități de viață prin care aceștia să se ancoreze în concretul imediat, să se regăsească, să comunice și să relaționeze corect reprezintă o pledoarie pentru formarea unor cetățeni activi, adaptați societății și timpului lor.

(spusă de prof. CAMELIA TABĂRĂ, inspector școlar general)

Deci, am dedus eu, olimpiada de română e cea care se ocupă cu cititul de romane și cu înțelesul semnificațiilor profunde. Olimpiada de „lectură ca abilitate de viață” se ocupă cu snobismul faptului de a citi – și continuă prin impunerea aceluiași snobism asupra tuturor celor care intră în contact cu ea.

Nu mă credeți? Următoarele cuvinte există pe pagina din care am citat mai sus, și descriu părerile lor despre lectură:

Lectura şi cele şase niveluri ale ei pot fi simbolizate de spirală ca formă primordială: cu fiecare nivel, cu fiecare cerc, se adaugă o nouă achiziţie, iar aceasta înseamnă o nouă înţelegere a lumii/a lumilor. Când citeşti, de fapt te citeşti, te deschizi apoi spre celălalt, trasezi, cu creta, o linie între tine şi tine, între tine şi viaţă. Linia curbă (pe care spirala o cheamă) este o reprezentare idealizată a realităţii, mişcare şi sugestie a mişcării interioare, amprenta colorată a stărilor noastre afective. Cititorul de acum este îmblânzitorul modern de semne, devine el însuşi amprenta-spirală a lumii pe care o locuieşte şi care îl locuieşte, la rândul ei.

Pentru că sunt o persoană citită, înțeleg fiecare cuvânt de acolo – și sunt pe jos de râs. Cititorul, îmblânzitorul modern de semne! :)) Tare asta, demnă de comedie, o piesă de un nou Caragiale, despre lumea celor culți.

Faza cea mai tare e că nu doar că omoară orice pasiune pentru citit, ci în ciuda poveștilor lungi despre cât de importantă e abilitatea de a lectura, cei care organizează olimpiada sunt străini de „semnele” tipice „lumii pe care o locuiesc și care îi locuiește, la rândul ei” (ca să parafrazez). Adică habar n-au cum să citească niște chestii pe care generația asta digitală oribilă le reperează rapid.

Subiectul olimpiadei sus-numite, pentru clasa a 12-a din 6 decembrie 2014, conține un text despre benzi desenate și supereroi, pe care i-l atribuie lui Răvan Firescu, poate pentru că e pe blogul lui Răzvan Firescu. Textul începe așa:

Supereroul este în principiu un nene cu superputeri care umblă în izmene și pocnește oameni care-și văd de treaba lor. Norocul face ca acea treabă să fie, de obicei, destul de infamă. Zic în principiu pentru că nu asta vreau să tratez. Subiectul intrării de față este protagonistul benzii cu supereroi, ceea este un gen distinct al benzii desenate, iar respectivul personaj nu trebuie obligatoriu să umble în izmene și să pocnească oameni care își cam văd de treaba lor.

(Bine, continuă și cu părți dintr-un articol ulterior)

Însă pe articol scrie, dacă ești atent: „Posted on by Alin”. Hopa, Alin nu prea seamănă cu „Răzvan”. Dai un Google mic, descoperi același text pe webcomics.ro, unde e scris tot de un Alin, care de data asta are și biografie. 1

E greu cu cititul numelui autorului, cu înțelesul convențiilor scrisului digital din ziua de azi. Și e nasol, foarte nasol, să faci subiectele pentru „lectura ca abilitate de viață” și să demonstrezi că n-ai abilitatea de a lectura cum trebuie nici măcar tu.

Să reformulez, ca să înțeleagă și ei ce vreau să spun. Dificultatea conștientizării problemei lecturii neînțelese crește într-o legătură indubitabilă cu importanța de sine a organizatorilor evenimentului pentru promovarea culturii, dar în ciuda acestui fapt, necesitatea de a vedea ignoranța absconsă ce există în membrii forului superior este enormă.


Notă de subsol 1: Și poți face toate astea și dacă nu-l cunoști pe autor, ca în cazul meu.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |