Ce sunt emoțiile? Sunt un dat? În ce fel sunt controlabile? Sunt influențate de cultura din care facem parte? Cum arătau emoțiile în trecut?

Dintre toate cărțile pe care le-am citit pentru masterat, „The Navigation of Feeling” de William M. Reddy e una dintre cele care mi-au rămas cel mai puternic întipărite în minte – din păcate n-a fost tradusă în română, deci mă tem că recomandarea asta e mai mult pentru bilingvi (sau pentru edituri, de ce nu?).

E o carte de non-ficțiune, scrisă în 2001 în stilul academic curent, care e un pic cam stufos (dar curge mai bine decât multe altele, deci tot e bine). Are paragrafe uneori interminabile, o grămadă de cifre și niște grafice din care înțelegi greu câte ceva. Să nu ziceți că nu v-am zis.

Dincolo de stil, însă, abordează emoțiile din mai multe perspective. Prima e cea a psihologiei cognitive, care discută despre care emoții sunt universale și care nu (e frica universală? Poate fi recunoscută de oricine? Dar dezgustul? Dar tristețea? Dar fericirea?), iar Reddy ne spune ce abordări au existat în trecut și cum s-a demonstrat că nu sunt cele mai bune. A doua e o perspectivă antropologică. A treia e una lingvistică. Prima jumătate a cărții e un tur de forță despre studiul emoțiilor și înțelegerea științifică pe care o avem în raport cu ele.

A doua jumătate e un studiu de caz despre evoluția sentimentalismului în Franța și despre modul foarte intens și extrovertit de a trăi și a exprima emoțiile înainte de Revoluția Franceză, ajungând la un apogeu de tiranie emoțională, ca apoi răsturnările sociale să ducă la impunerea rațiunii ca stil emoțional acceptabil. Bine, eu spun lucrurile foarte pe scurt aici, dar Reddy are tot felul de documente și idei interesante.

E disponibilă în format fizic pe bookdepository.com și în format electronic pe Amazon.

---

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.