Roxana-Mălina Chirilă

non-ficțiune

Ce-am citit în ultima vreme

Umberto Eco – „A spune cam același lucru: Experiențe de traducere”. O introducere destul de bună în domeniul traducerilor, cartea povestește mai ales de experiențele lui Umberto Eco ca autor tradus care vorbește cu traducătorii săi, și ca traducător care trebuie să ia decizii pentru o carte tradusă de el. Ceea ce spune e perfect corect și adevărat, de la problema adaptării unui text sursă plin de referințe culturale la o cultură diferită, care are alte repere, până la dificultatea de a reda particularitățile de limbaj ale cuiva într-o altă limbă.

[10 iun] Cartea de azi: „Shapely Ankle Preferr’d: A History of the Lonely Hearts Advertisement” de Francesca Beauman

„Shapely Ankle Preferr’d: A History of the Lonely Hearts Advertisement” de Francesca Beauman e exact ce sugerează și subtitlul: o istorie a anunțurilor matrimoniale. Sau, mai exact, o istorie a anunțurilor matrimoniale din Anglia și mai ales din Londra, cu accent pe ce s-a întâmplat înainte de a doua jumătate a secolului 20. Nu știu alții cum sunt, dar eu când văd cărți pe nișe atât de specifice ale istoriei îmi vine să le iau acasă doar ca să nu dispară fără urmă – iar asta e distractivă și ușor de citit.

Cele mai iubite cărți de non-ficțiune

Vorbeam de curând cu Dorin care zicea că nu i-a plăcut deloc, dar deloc „Sapiens” de Harari. Pentru cine nu știe, asta e o carte care descrie istoria omenirii de la origini și până în prezent, scrisă de un tip care are doctoratul în istorie. E foarte la modă, o am și eu pe lista de chestii de citit la un moment dat ca să văd care-i faza, e recomandată de Bill Gates și Obama.

[17 ian] Cartea de azi: „A Time to Dance, a Time to Die” de John Waller

Poate că n-o să vreți să citiți cartea asta pentru că n-a fost tradusă în română, dar o să vreți să auziți povestea. Pentru că în 1518, o grămadă de oameni din Strasbourg au început să danseze și au dansat până la epuizare – iar în unele cazuri, până la moarte. Nu e un roman de fantasy, nu e o legendă, ci e pe bune. Iar asta e o carte de non-ficțiune despre fapte reale, publicată în 2008 și scrisă de John Waller, un istoric al medicinei.

[9 ian] Cartea de azi: „Nu sperați că veți scăpa de cărți” de Umberto Eco și Jean-Claude Carrière

Jean-Claude Carrière este un regizor, scenarist și actor francez, care a primit Oscarul pentru întreaga carieră în 2014. Asta în cazul în care, ca și mine, v-ați uitat la titlu și v-ați întrebat cine o fi și el. „Nu sperați că veți scăpa de cărți” (publicată în 2009) e de fapt o înregistrare a unei conversații între Jean-Claude Carrière și Umberto Eco (acesta din urmă e un italian care scrie enciclopedii cu fir narativ cărora le spune „romane”).

[5 ian] Cartea de azi: „The Navigation of Feeling” de William M. Reddy

Ce sunt emoțiile? Sunt un dat? În ce fel sunt controlabile? Sunt influențate de cultura din care facem parte? Cum arătau emoțiile în trecut? Dintre toate cărțile pe care le-am citit pentru masterat, „The Navigation of Feeling” de William M. Reddy e una dintre cele care mi-au rămas cel mai puternic întipărite în minte – din păcate n-a fost tradusă în română, deci mă tem că recomandarea asta e mai mult pentru bilingvi (sau pentru edituri, de ce nu?