Cea mai simplă metodă pentru ca populațiile sărace să scape de problema lor economică e să-și transforme cea mai mare povară într-un avantaj. Mai exact, în loc să lase copiii să le atârne de gât ca o povară ce trebuie hrănită constant și care nu aduce niciun beneficiu,  mai bine îi folosesc în diverse moduri. De exemplu, îi pot mânca. Și le pot folosi pielea pentru a face cizme de damă, care sigur vor foarte moi.

„O propunere modestă” e un eseu scurt scris de Jonathan Swift în 1729 – țara lui natală, Irlanda, era bineînțeles sub stăpânire britanică, iar lorzii absenți care dețineau cele mai bune pământuri nu făceau prea multe pentru a ajuta populația. Irlandezii erau săraci și foametea era la un pas distanță – în 1740-1741, recoltele slabe, frigul și reacțiile lente și anemice ale britanicilor aveau să ducă la moartea a aproape 40% din populația Irlandei.

Jonathan Swift, care a scris și „Călătoriile lui Gulliver”, a scris eseul de aici, menit să fie citit de aristocrații britanici. Unii au gustat gluma, alții nu – dar „O propunere modestă” a rămas un eseu de referință, iar seriozitatea cu care e scris poate da fiori și azi.

Are doar câteva pagini și poate fi citit în engleză aici (gratis). Din păcate, văd că în română încă n-a fost tradus.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.