[15 mar] Cartea de azi: „Călătoriile lui Gulliver” de Jonathan Swift

La începutul secolului 18, Jonathan Swift a scris o satiră a societății contemporane, luând în derâdere certurile majore pentru probleme minore ale diverselor facțiuni religioase, punând sub semnul întrebării efectele pe care le-ar avea optimizarea societății pe baze științifice, discutând de politică și despre condiția umană. Usturător și ironic, spera să calce pe bătături lumea bună.

Astăzi, cartea lui le e dată copiilor, pentru că e cu un tip care ajunge în Țara Piticilor și are aventuri pe mare.

…dacă mergeți la malul mării și simțiți briza, să știți că probabil i se datorează lui Swift, care se răsucește în mormânt ca un ventilator.

Sau nu. Poate că ar fi resemnat cu gândul că măcar cineva îi apreciază detaliile de atmosferă – cum ar fi faptul că, atunci când ajunge în Țara Uriașilor, Gulliver folosește niște fire de păr ale unui uriaș ca să-și facă un pieptene din ele.

„Călătoriile lui Gulliver” sunt despre un tip destul de naiv de felul lui care pornește pe mare. Din cauza unui șir de evenimente din ce în ce mai neplăcute, ajunge pe rând în țara piticilor (unde oamenii au tot felul de probleme mărunte), în țara uriașilor (unde oamenii sunt prea măreți ca să aibă probleme mărunte), în țări axate pe știință (unde Swift descrie pentru prima oară atacuri aeriene) și în țara cailor, care sunt reci și foarte raționali. Iar Gulliver tinde să creadă că tot ce zboară se mănâncă, așa că tinde să fie impresionat de aproape orice lucru nou peste care dă, caii fiind cei care-l dau cel mai tare pe spate.

Micile detalii de creare a lumii merită: oamenii de știință dintr-una din țări extrag raze de soare din castraveți și le păstrează pentru zilele noroase; la o curte regală, boierii sunt puși să lingă podeaua din fața regelui, iar dacă regele e nemulțumit de ei, presară dinainte otravă acolo, ca să-i ucidă (și cineva e ucis la un moment dat din greșeală pentru că nu s-a spălat bine podeaua, dar ce să-i faci); o țară unde există oameni care nu mor niciodată, dar nu e prilej de bucurie când se naște unul.

Pentru că romanul a fost publicat în 1726, când încă proza nu era foarte la modă, tinde să fie mai arid și mai plin de descrieri (și, în engleză, de limbaj mai greoi), dar merită.

Cartea e disponibilă în română într-o grămadă de versiuni fie prescurtate, fie cu coperți urâte (pe la eMag, de exemplu) și în engleză în format fizic pe Book Depository, iar în format digital pe Project Gutenberg (unde e gratuită).


Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.