Vorbeam de curând cu o prietenă despre una dintre temele noastre recurente de discuție, misticismul medieval, care e mult mai fascinant decât pare, mai ales dacă îl discuți în cercurile care trebuie.

Walter Hilton, născut cândva în jur de 1340-1345 și decedat în 1396, a fost unul dintre misticii creștini mai importanți din acea perioadă și a scris mai multe lucrări care au devenit influente – „The Scale/Ladder/Stairway of Perfection” („Scara perfecțiunii”) e cea mai importantă dintre ele.

E o scrisoare către o _anchoress (_termenul nu există în română, cel puțin din câte știu), adică o femeie care e zidită într-o cămăruță fără ușă, atașată de o biserică. Practica de a te închide într-o cameră de lângă biserică, ce are vedere către altar (ca să vezi slujba) a apărut în primele secole după Hristos și s-a încheiat în Anglia odată cu trecerea la anglicanism și desființarea mănăstirilor. Persoanele închise astfel se dedicau cu totul spiritualității, dar nu erau izolate de lume, pentru că deseori veneau oameni la ele să le ceară sfaturi.

„Scara perfecțiunii” oferă sfaturi despre viața contemplativă și discută modurile în care poate fi cunoscut Dumnezeu (prin cunoaștere, trăire și cunoaștere și trăire deopotrivă) și capcanele în care poate cădea credinciosul aflat pe cale – de exemplu, să aibă tot felul de trăiri fizice și „revelații” de care nu e sigur de unde vin, cum ar fi să audă sunete, să simtă gusturi, să aibă viziuni. Discută și de păcate și îi dă sfaturi despre cum să n-o ia razna pentru că vine lumea să-i ceară sfaturi și s-o considere înțeleaptă.

Cartea e compusă de fapt din două „cărți” – prima are 92 de capitole scurte și la obiect (cam de o pagină fiecare), a doua are 46 de capitole mai lungi și mai detaliate.

Dincolo de faptul că e o carte de instrucțiuni de misticism medieval pe care n-am de gând s-o urmez în viața reală (nefiind mistică medievală), mi se pare interesantă pentru că poți vedea din ea că, deși viziunea asupra lumii e una religioasă și axată pe Dumnezeu, nu e deloc absurdă sau fanatică, ci are propria ei coerență și subtilitățile ei filozofice – Hilton discută despre „iubire necreată” și „iubire creată”, despre modul în care se manifestă prezența divină în ființa misticului, despre calitățile ce formează sufletul și alte idei care s-au pierdut până azi.

Citindu-l, înțelegi o lume și abordarea ei cu pivire la spiritualitate, dar și cum se manifestau credincioșii care-și dedicau viața lui Dumnezeu. Și, evident, ajungi să afli ce putea să citească o femeie care se închidea pe viață într-o cămăruță ca să-și vadă de rugăciunile ei.

Cartea e disponibilă într-o limbă cât de cât citibilă aici.

---

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.