O rețetă (aproape) thailandeză de orez cu pui

Nu prea pun rețete pe blog, cu mici excepții. Asta de azi o postez pentru că e simplă, dar te face să pari mare bucătar, mai ales că mâncarea thailandeză nu e foarte cunoscută pe-aici.

În bucătărie, îmi plac mâncărurile care nu cer foarte multă artă, temperaturi fixe, cantități exacte șamd. Gătesc pentru o masă, nu pentru restaurant. Vreau să iasă bine și să nu stau să-i caut în coarne.

Sunt de părere și că gătitul e o aptitudine de bază în viață. Vrei să poți mânca ceva bun și fără să depinzi de alții, mai ales că toți mâncăm destul de des.

Rețeta asta e una (de inspirație) thailandeză de orez cu pui și legume. O poate face oricine are suficientă experiență în bucătărie încât să-și dea seama când s-a prăjit niște pui în ulei, și care știe să fiarbă orezul. Iese un pic dulce, un pic iute, dar iuțenia se poate calibra în funcție de condimente.

Ingrediente pentru 2-3 porții (cantități aproximative):

  • 2-300 g pui (pulpă dezosată sau piept)
  • 200 g orez (ideal Jasmine; altfel, ceva mai bob cu bob; exclus pilaf)
  • 2 ouă
  • 100 g porumb la conservă
  • 1 ardei gras
  • 1 ceapă galbenă (medie)
  • 3-4 căței de usturoi
  • un pic de ulei (cât să prăjești)
  • 100-150 ml lapte de cocos
  • curry
  • ghimbir măcinat
  • praf de chili (opțional)

Comentarii:

Toate cantitățile sunt aproximative. Poți să omiți unele – uneori nu pun ou, de exemplu. Alteori pun mai mult porumb. Uneori pun o jumătate de ardei roșu și o jumătate de ardei galben, ca să arate mai simpatic.

Laptele de cocos e esențial. Dacă ați încercat să beți așa ceva vreodată, e posibil să fi constatat că e un pic grețos – asta e obiecția care mi se mai aduce când le zic oamenilor de rețeta asta. Eh, gătit e altceva; la fel ca vinul alb, una e când îl bei, alta e când îl pui în mâncare.

Dacă vă întrebați de unde se cumpără: se găsește de obicei în zona de ingrediente exotice din magazinele mari (sau de la Mega).

Ah, și până nu uit – îngheață la o temperatură mult mai ridicată decât ați crede. Chiar și la temperatura camerei e posibil să se solidifice și să fie un fel de bloc alb. E ok, nu e stricat, doar a înghețat. Se topește repede când dă de căldură.

Rețeta inițială pe care o văzusem era cu baby corn și cu ghimbir proaspăt, dar am adaptat-o pentru ce am la îndemână mai des. Dacă faceți cu ghimbir proaspăt, se trece prin răzătoare și se pune odată cu usturoiul și ceapa.

Pași:

1. Se fierbe DIN TIMP orezul, cu apă de unu-două degete peste și 100 ml de lapte de cocos. Apoi se lasă la răcit vreo oră. E important să fie rece pentru restul rețetei. 

Note:

  • Sunt o grămadă de sfaturi despre cum se fierbe orezul mai bine. Depinde de oală. Depinde de orez. Eu în general îl clătesc în vreo 3-4 ape, până se mai duce din amidon, apoi îl pun într-o oală mică, acoperit de vreun deget-două de apă. Când se duce aproape toată apa, iau o boabă și văd dacă s-a fiert. Dacă da, îl iau de pe foc și-l răstorn într-o farfurie. Dacă nu, torn un pic de apă peste și repet procesul.
  • Orezul fiert trebuie să fie cât de cât într-o bucată, nu terci.
  • Motivul pentru care orezul trebuie să fie rece e că altfel absoarbe o grămadă de ulei mai încolo.

2. Se taie usturoiul și ceapa cât mai mici. Se curăță puiul și se taie cubulețe cât de o îmbucătură. Se taie ardeiul în fâșii mici. Se bat ouăle ca pentru omletă.

3. Iei un wok (sau, dacă n-ai, iei o tigaie mare, dar o să te chinui un pic) și prăjești ceapa, usturoiul și puiul într-un pic de ulei.

Notă: Un PIC de ulei. Un pic. Cât să nu ți se ardă. Nu ca la șnițele. Nu ca la cartofi prăjiți. Nici ca la ochiuri, dacă le faci în baie de ulei (cum îi mai știu pe unii). Tot uleiul pe care-l pui în wok/tigaie ajunge la tine în farfurie, deci așa să te gândești când îl torni.

4. Când ți se pare că s-a prăjit puiul, dacă n-a lăsat foarte multă apă, poți să-i torni vreo 2-3 linguri de lapte de cocos peste, ca să fie gustul dulce un pic mai tare. Pasul ăsta e opțional.

5. Adaugi orezul și îl amesteci (1-2 minute)

6. Adaugi ardeiul și porumbul și amesteci (tot 1-2 minute).

7. Adaugi curry și ghimbir măcinat (șiiii amesteci). Dacă n-ai folosit prea des curry, e un praf galben care se face verzui când îl gătești – eu adaug până când toată mâncarea capătă o tentă vede. În ce privește ghimbirul măcinat, eu pun cam jumătate de linguriță, dar unora s-ar putea să le placă mai iute. Am înțeles că se poate pune și chili, dar pentru mine ar fi deja prea iute.

8. După ce s-au amestecat astea, dai pe margini orezul, torni un pic de ulei în centrul tigăii și torni jumătate din ouă acolo. Când încep să se facă, le amesteci un pic ca pe papară, iar apoi le amesteci în restul orezului. Repeți cu a doua jumătate din ouă.

Notă: De ce nu pui ambele ouă deodată? Pentru că suprafața în care le torni e mică, așa că „omleta” o să fie groasă și o să stai mai mult până se face.

9. După ce ai amestecat tot, e gata – îl pui în farfurii și e gata de mâncat.

Rezultat:

Noi avem niște boluri pe care le folosim pentru supe și mâncăruri de genul ăsta. Sunt numai bune de ținut în mână dacă vrei să stai pe canapea și să mănânci cu bolul în mână (cum fac eu), mai ales că n-ai nevoie de cuțit.

E unul dintre puținele feluri de mâncare mai picante care chiar îmi plac.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.