Sunt cinci luni de când Nemira publică manga în imprintul Nezumi și par gata să-și extindă colecția.

Vreau să vorbesc pe scurt despre plusurile și minusurile de până acum.

Traduceri - PLUS

Nu am stat cu originalul în față să verific acuratețea (oricum am uitat aproape toată japoneza pe care o știam, care nu era multă), dar traducerile curg bine, poveștile se pot urmări. Sincer, e o surpriză plăcută.

Volume fizice - PLUS

M-am obișnuit cu volumașele lor subțiri. Sunt obiecte competent făcute și nu par prea firave nici după ce le-am purtat în geantă de câteva ori. (Da, da, nu e impresionant - până nu vezi volume de benzi desenate publicate la alții din care pică foile.)

Ritmul de publicare - și PLUS, și MINUS

Pe de o parte, se scot repede. Pe de altă parte, se scot la intervale neregulate care ar putea fi în jur de o lună, dar uneori nu sunt.

Deși nu e chiar aceeași situație, colecția Jules Verne de la Libertatea + Litera iese vineri, din două în două săptămâni, și mi-am creat un reflex să merg să iau volumul nou. La manga ar fi mișto să fie o situație similară, dar nu e.

Seriile alese - și PLUS, și MINUS

Până acum s-au început trei serii, una foarte recent, așa că nu am ajuns la ea. Niciuna nu e foarte cunosctură, așa că nu beneficiază de hype din străinătate (spre deosebire de un My Hero Academia sau ceva). Niciuna nu e excelentă pentru a introduce pe cineva în manga; șocul cultural s-ar putea să fie măricel.

„Mireasa străvechiului mag” e drăguță, foarte atmosferică, frumos desenată și dulce, cu mesaje de susținere și prietenie tipice, dar bine spuse. În același timp, însă, nu are un fir narativ foarte clar, iar mireasa străvechiului mag e o adolescentă. Spre deosebire de direcția în care ar lua-o o serie occidentală, asta nu înseamnă că relația e una sexuală sau ceva, dar e posibil să nu te prinzi din prima unde bate.

„Regatele ruinei” e o serie de bătaie cu mult sânge pe pereți. Nu știu dacă o să fie bună sau nu. Deocamdată e… acceptabilă.

Pe de o parte, e bine că avem ocazia de a descoperi serii noi. Sunt ok cu experimentele. Pe de altă parte, mi-aș fi dorit să descopăr ceva nou care să fie neașteptat de bun - genul de povești de nișă după care a săpat cineva în mod deosebit. Însă nu știu ce să zic. Să spunem că „Mireasa” are șanse să fie iubită intens de o nișă, dar parcă „Regatele” mai puțin.

În lipsa unor alegeri strategice, poate ar fi mers măcar niște volume pe care să le pot face cadou unor fete adolescente din familie; însă sunt intenționate unui public mai matur.

Transparența Nemira - MINUS

Am spus că volumele sunt publicate… aproximativ… lunar. Aproximativ. Dubitativ.

Fiecare volum a fost anunțat întâi la precomandă. În clipa în care n-a mai fost precomanda, n-a mai apărut nici volumul. Din „Regatele ruinei” s-au publicat 3 volume, apoi seria s-a întrerupt. Din „Mireasa străvechiului mag” s-au publicat 5 volume (până în ianuarie), apoi n-a fost anunțat următorul.

O căutare pe Google, pe blogul lor și pe paginile lor de Facebook nu mi-a dat niciun răspuns. Am întrebat pe o postare ce se întâmplă cu seriile, așteptându-mă să mi se spună că nu se mai scot deloc. Am fost surprinsă să aflu că totuși se vor scoate, chit că mai târziu (în aprilie „Regatele” și în martie „Mireasa”).

Cineva mi-a zis că și unde nu există informație există totuși informație; atâta că nu e cea corectă, ci cea presupusă. Dacă n-aș fi fost chitită să primesc negru pe alb răspunsul de care eram 90% sigură că o să-l primesc („Da, dom’le, le-am anulat pentru că nu ne iese socoteala cu banii”), probabil că nu m-aș mai fi uitat după ele prin librării.

Nu e destul să faci mare tam-tam că lansezi ceva și să trimiți e-mailuri cu reduceri. Toată lumea face reduceri, toate librăriile au promoții. Intru pe Libris.ro, promoții. Intru pe Cărturești, promoții. Intru pe elefant, promoții. Merg la Humanitas la librărie, promoții. BookCity? Iar promoții. Dacă urmăresc o editură, e în speranța că aflu mai mult decât ce-mi pot spune librăriile. Vreau să știu informații de la sursă: ce planuri au, ce e interesant, de ce fac ce fac etc.

Pe scurt, m-am dezabonat de la newsletterul Nemira.

Cunoașterea domeniului - MINUS?

În lipsa informațiilor (heh), presupunerea mea e că Nemira nu știe în ce s-a băgat. Materialele de promovare au fost multă vreme mai degrabă generice, discuțiile la fel. Nu mi-e clar care e publicul lor țintă și care sunt gusturile lor în materie de serii.

Ipoteza mea e că au ales ceva ieftin, care li s-a propus din străinătate, ca să încerce marea cu degetul. Iar problema mea aici e că nu e o asumare până la capăt. (S-ar putea să mă înșel; dar nu am informații.) Dacă nu le iese mișcarea, s-ar putea să rămânem cu serii neterminate. Da, pauza din program mi-a dat bănuieli și m-a făcut să-mi pun semne de întrebare.

Am văzut că seria #3 e una scurtă și deja terminată, ceea ce e bine. Pe de altă parte, „Mireasa” și „Regatele” sunt încă în curs de scriere la sursă, iar „Mireasa” se întinde pe un număr mare de volume (18 până în clipa de față). Știți cum se scrie manga, mai ales cea pentru adolescenți? Episodic, pe capitole scurte publicate la intervale fixe de timp (e drept, există și excepții). Capitolele duc povestea mereu un pic mai departe și nu prea spun integral povești cap-coadă. Când se publică un volum, în el sunt cuprinse un număr fix de capitole.

Romanele din serii sunt ca sezoanele serialelor: dacă te uiți doar la unul, poate că povestea nu e terminată, dar de obicei s-a ajuns într-un punct de respiro. S-au terminat niște fire narative, s-a ajuns la un capăt. Dacă serialul nu se continuă… nasol. Dar măcar ai un sezon închegat.

Capitolele de manga sunt ca niște părți de episod. Sunt ceea ce urmărești între două reclame. Fiecare volum are un număr fix de capitole și se întrerupe, deci, „la reclamă”. Problema e că nu știi care reclamă: de la capătul episodului? De la capătul sezonului? Din mijlocul episodului?

Dacă ai cumpărat trei volume de manga, poate că reclama vine la mijlocul scenei de bătaie din episod. Nu ai garanția că povestea e dusă până într-un punct măcar vag satisfăcător.

Orice serie e un angajament, dar o serie manga e un angajament enorm. De-asta nesiguranța și lipsa de transparență sunt și mai puternice decât de obicei.

Concluzii - mai mult PLUS decât MINUS

Deocamdată volumele sunt exact ce mi-aș fi dorit să fie: decent traduse, arată bine, se publică repejor. Sunt curioasă ce scot în continuare. Teoretic, aș fi destul de mulțumită de situație… dar nu am foarte multă încredere în ce se va întâmpla în viitor. Sper ca problema să fie doar pesimismul meu, dar mai multă comunicare serioasă ar fi utilă.