După ani întregi în care a fost tratat groaznic de rudele lui, Harry Potter primește o scrisoare. N-apucă să o citească, pentru că-i e imediat confiscată de unchiul Vernon, dar a doua zi sosește alta. Apoi, zi de zi, sosesc din ce în ce mai multe, până când unchiul se satură și târăște toată familia într-o excursie, dar scrisorile continuă să sosească indiferent oriunde ar fi, chiar și dacă se cazează la un hotel. În cele din urmă se refugiază pe o insulă mică din largul mării, iar la miezul nopții, fix când Harry împlinește 11 ani, ușa e dărâmată de Hagrid cel gigantic și prietenos, care-l informează că e vrăjitor, îi dă un tort, îi prăjește cârnați și îi creează o codiță de porc lui Dudley.

Fuga de scrisori e mai lungă decât mi-o aminteam; de hotel uitasem complet, mai ales că nu e nici în film. Dar ni se ațâță frumos curiozitatea: ce e cu scrisoarea? Cine o trimite? Și de ce, de ce nu reușește Harry să pună odată mâna pe una?

Mă rog, ni s-ar ațâța curiozitatea dacă seria nu ar fi una dintre cele mai cunoscute. Evident, scrisoarea îl invită la Hogwarts, școala unde va învăța magia. Semnele că Harry e un vrăjitor au fost mereu acolo, când a zburat pe acoperișul școlii fără să știe cum, când i-a crescut părul înapoi peste noapte după o frizură absurdă - și, evident, ne amintim și noi o scenă recentă din roman, când a eliberat accidental un șarpe de la grădina zoologică. Iată, deci! Destinul îl pândește!

O introducere magică în lumea magiei

Hagrid e persoana perfectă care să-l introducă pe Harry și să ne introducă și pe noi în lumea magiei. E un om binevoitor, mare cât casa și cu o inimă pe măsură. Și-a păstrat fascinația față de lumea în care trăiește, încântarea de a fi alături de oameni dragi și iubirea față de Hogwarts. În plus, chiar dacă n-are voie să folosească magia din motive care vor fi dezvăluite abia în al doilea volum al seriei, e atât de tentant s-o facă încât își ascunde bagheta magică într-o umbrelă pe care o folosește fără prea mari remușcări. E ca un mare copil și el - mai capabil, da, dar tot pus pe șotii.

Dar pe lângă asta, e și naiv, simplu și mereu loial lui Dumbledore. Nu e doar cel care ne deschide calea spre Diagon Alley, unde sunt toate magazinele fantastice ale vrăjitorilor, de unde își ia Harry cărți, robe și o baghetă magică și unde primește o bufniță pe care o numește ulterior Hedwig. Nu e doar cel care-i primește pe noii elevi la Hogwarts, luându-i din gară, îmbarcându-i în bărcuțe și purtându-i peste lac până într-o cavernă, de unde ies apoi la suprafață, intră în castel și ajung să fie sortați în Hogwarts. El este și cel care ne prezintă lumea pe scurt, spunându-ne cu cine ținem: Dumbledore e conducătorul luminii, un înțelept, un om deosebit de respectat, incredibil de puternic, bun și drept. La Hogwarts, ținem cu Gryffindor, o casă foarte bună, și ne ținem departe de Slytherin, casa din care vin toți vrăjitorii răi.

Orice alt personaj ar fi poate mai nuanțat sau mai rezervat. Mă îndoiesc că Minerva McGonagall, corectă și severă, ar fi fost atât de vehementă împotriva unora dintre elevii ei. Dumbledore ar fi fost mai rezervat și misterios. Tocmai de-asta e perfect Hagrid: e sincer, deschis, simplu, iar ceea ce ne spune are valoare de adevăr prin pura lui convingere. Din punct de vedere narativ, e grozav, pentru că nu ne încarcă cu tot felul de detalii și nuanțe.

Dar alegerea lui Hagrid e interesantă în univers. Mai târziu în serie, vom vedea că Dumbledore e mai degrabă criptic față de cei care-l urmează. Nu transmite secrete, ci le ține cât poate de mult, iar destui fani ai seriei îl văd ca fiind mai degrabă manipulator, chiar dacă e de partea binelui. Am văzut o discuție interesantă despre faptul că Dumbledore colecționează persoane care nu reușesc să se integreze: pe Hagrid, care îi datorează multe, pe Severus Snape, căruia îi pare rău că l-a urmat pe Voldemort, pe Remus Lupin, vârcolacul pe care nu-l vrea nimeni, chiar și pe Harry care a fost abuzat atâta vreme de rude. Sunt oameni care-i devin loiali și față de care arată bunăvoință - dar e mai puțin binevoitor și mai puțin dispus să-i ajute pe cei de pe urma celor care nu i-ar fi la fel de loiali, ca Sirius Black.

Într-una dintre seriile mele favorite scrise de fani, Sacrifices Arc de Lightning on the Wave, ideea e dusă la extrem și Dumbledore devine un individ de partea luminii care ar face orice să păstreze echilibrul și binele celor mulți - fiind gata inclusiv să sacrifice indivizi și să-i împingă în roluri foarte indezirabile ca să obțină ceea ce consideră el ar fi „binele suprem” (chiar dacă calea pe care o alege se dovedește a fi foarte greșită, iar sacrificiile inutile).

Deci Dumbledore și-a pierdut din aura de bine suprem printre fani. Astea fiind zise - pe cine-l trimite Dumbledore în seria lui JK Rowling să-l introducă pe Harry în lumea magică? Nu pe McGonagall, care a stat să studieze familia Dursley îndeaproape timp de o zi și și-a exprimat dubiile și îngrijorările, ci pe Hagrid, care niciodată nu se îndoiește de Dumbledore, ba chiar își exprimă susținerea față de el cu orice ocazie. Nu o bănuiesc pe Rowling că ar fi gândit atât de adânc problema, dar…

Un alt lucru interesant e că vedem repede prejudecățile lumii magice. În Diagon Alley, Harry se întâlnește cu Draco Malfoy, care spune că vrăjitorii din familii non-magice nu ar trebui primiți la Hogwarts pentru că provin din altă cultură și nu au fost crescuți la fel. E o prejudecată care-l atinge direct și pe Harry, pentru că și el e de-abia sosit și nu știe nimic - și ne atinge și pe noi, dacă ne visăm vrăjitori. Însă există și prejudecăți față de oamenii non-magici pe care Harry, fiind tratat atât de prost atâta vreme, evident că nu face foarte multe pentru a le contracara. Le simțim și la Hagrid, dar le simțim și mai târziu.

Nu e nici prima, nici ultima oară când dăm de o atitudine superioară implicită a vrăjitorilor - unele probleme nu vor fi rezolvate niciodată. Dar să nu anticipăm.

(Legat de cultura diferită a vrăjitorilor, însă, JK Rowling nu are foarte multe de zis. Dacă tot am pomenit de seria Sacrifices Arc, Lightning on the Wave are un sistem întreg de ritualuri care nu se învață la Hogwarts, precum și idei interesante despre tipuri de magie care se învață în familie și nu numai.)

Vampiri, vrăji cu rimă și imnul școlii

Când intră în lumea vrăjitorilor, Harry se ciocnește imediat de consecințele faimei. Cum intră în hanul Leaky Cauldron, dă mâna cu o mulțime de necunoscuți. Printre ei se află și profesorul Quirrell, despre care aflăm că s-ar fi confruntat nefavorabil cu niște vampiri și niște „hags”, care l-ar fi lăsat traumatizat. De „hags” nu aflăm nimic concret în serie și o traducere obișnuită în română a cuvântului ar fi „baborniță” - sau, în context, ceva gen „baba cloanța”. Nu putem decât să ne imaginăm cam despre ce ar fi vorba.

Nici de vampiri nu aflăm mare lucru, în afară de faptul că unul apare episodic în volumul șase, unde face act de prezență la un chef. Pentru că vampirii sunt mai cunoscuți, însă, au aprins imaginația fanilor. Cât timp seria era în curs de scriere, a existat o teorie a fanilor că Severus Snape ar fi vampir, pentru că e de obicei descris ca fiind foarte palid și că seamănă cu un mare liliac. Dar asemănările s-au oprit acolo: Snape era văzut și în timpul zilei și în cele din urmă s-a dovedit a fi uman. Am impresia că JK Rowling i-a adăugat mai mult ca să fie de decor, fără să se gândească în ce fel ar interacționa cu oamenii. Chiar și așa, am întâlnit destule povestiri scrise de fani care să exploreze mai tare ideea.

Între momentul în care Harry află că e vrăjitor și cel în care începe în mod real școala avem mai multe astfel de lucruri negândite:

• Când Harry ajunge la gară să ia trenul spre școală, trebuie să ajungă pe platforma 9 3/4, dar nu știe unde e. O aude pe o femeie (Molly Weasley) întrebând de ce peron era vorba, iar fiica ei îi răspunde. Acuma, Molly Weasley a fost la Hogwarts, la fel ca toată lumea, și are suficienți copii care au fost la Hogwarts an de an. Ar trebui să știe foarte bine care e peronul, mai ales că niciodată nu se pomenește alt tren în seria asta.
• Pe tren, Harry îl cunoaște pe Ron Weasley cu care se împrietenește repede. Ron are un șobolan pe care vrea să-l facă galben, folosind o vrajă lungă, care rimează. Nicio vrajă reală pe care o auzim în cărți nu este în engleză și nu rimează. Fiind copil de vrăjitor, Ron ar fi trebuit să-și dea seama că ceva e neobișnuit acolo.
• Hogwarts are un imn pueril fără linie melodică stabilită care nu mai e menționat niciodată în serie. Desigur, putem presupune că doar nu e important să-l mai auzim o dată, sau că e o glumă a lui Dumbledore.
• Nici Harry, nici Ron, nici Hermione nu știu cum va avea loc sortarea în cele patru case de la Hogwarts, deși Ron e dintr-o familie de vrăjitori, iar Hermione a citit deja „Hogwarts: A History”, o carte de istorie în care sigur ar trebui să fie menționată pălăria de sortare care se pune pe capul elevilor, le citește gândurile și îi împarte în casele potrivite.

Pare că JK Rowling nu era foarte sigură exact încotro voia să meargă cu construirea lumii.

Casele de la Hogwarts

Elevii de la Hogwarts se împart în patru case, fiecare având o cameră comună pentru toți din aceeași casă, dormitoare separate pe ani și sexe, o echipă de Quidditch (sportul pe mături) și așa mai departe. Cele patru case sunt: Gryffindor, casa celor viteji și buni, Slytherin, casa vrăjitorilor răi și ambițioși, și celelalte două. Nu, serios, e evident că Ravenclaw (isteți) și Hufflepuff (loiali) sunt acolo cam de umplutură. Asta nu a oprit niciun fan să le ia în serios și sunt destui care se descriu ca fiind Ravenclaw sau Hufflepuff ca personalitate.

„Eroii noștri” și „ăia răi” sunt într-o continuă rivalitate, care e atât de mare încât abia dacă aflăm ceva relevant despre ceilalți. Împărțeala în funcție de personalitate nu e foarte strictă: Hermione Granger, care e foarte inteligentă, ajunge în Gryffindor, Neville Longbottom, care e loial și un pic cam fricos, ajunge tot în Gryffindor. Dacă lucrurile ar fi foarte stricte, ar fi candidați buni la Ravenclaw și la Hufflepuff, dar există și o teorie care spune că pălăria încearcă să sorteze lumea în grupe aproximativ egale.

În fine, după explicația lui Hagrid și întâlnirea neplăcută cu Draco Malfoy care e sigur că va fi în Slytherin, Harry se roagă să nu fie pus în casa vrăjitorilor răi, chiar dacă pălăria de sortare îi spune că are multe trăsături care s-ar potrivi acelei case. Pălăria se îndură în cele din urmă și îl pune în Gryffindor, dar fanii nu uită niciodată momentul.

E interesant că cele patru case au fiecare blazonul ei, dar acesta nu corespunde neapărat cu numele. Gryffindor nu au un grifon, ci un leu. Slytherin au un șarpe. Ravenclaw nu au un corb (raven), ci un vultur. Iar Hufflepuff au un bursuc. ȘI AM O TEORIE. Am stabilit deja că JK Rowling preia tot felul de idei și imagini din diverse locuri și le împletește în Harry Potter. Că e vorba de ceva conștient (folosirea dragonilor și goblinilor cu intenție) sau inconștient (probabil faptul că Harry Potter seamănă cu Timothy Hunter), ia idei de ici și de colo, le reamestecă și ne prezintă rezultatul. Ei, ziua de naștere a lui JK Rowling e 31 iulie, exact ca a lui Harry Potter. Asta înseamnă că zodia ei e Leu. Ce sunt eroii noștri? Gryffindors… dar lei. Care sunt stereotipurile legate de zodia Leu? Sunt creativi, încrezători, loiali, cu inima mare, conducători, regali, le place să iasă în evidență. Cum sunt Gryffindors? Încrezători, cu inima mare, expansivi. Cam seamănă.

Și stați așa, care e zodia aia „nasoală” din zodiac? Cine e opusul Leilor? Scorpionii. Care sunt stereotipurile legate de ei? Geloși, secretoși, răzbunători, șireți, ambițioși, vor să controleze tot. Care sunt stereotipurile legate de Slytherin? Secretoși, șireți, ambițioși, literalmente vor să controleze lumea. E drept, blazonul lor nu e un scorpion, ci un șarpe, dar nu-i departe.

Încă de când am citit seria prima oară m-a cam izbit coincidența. Chiar dacă nu crezi în zodii, dacă ți se repetă suficient anumite trăsături și ți se spune că le ai, până la urmă îți intră în cap - așa că sunt sigură că JK Rowling știe foarte bine ce se spune despre Lei. Chiar dacă nu și-a descris eroii așa cu intenție, nu mi s-ar părea ciudat să fi fost influențată de astrologie în privința caselor principale, mai ales că elevii sunt împărțiți după personalitate.

Știați că?

• Sunt destul de multe povești scrise de fani în care Harry ajunge în Slytherin - uneori întorcându-se în timp și fiind sortat a doua oară altfel.
• O glumă de pe internet a scăpat de sub control și a circulat mulți ani, reluată ca memă din când când: în camera comună din Hufflepuff se fac orgii. Asta pentru că știm atât de multe despre cele două case neimportante.
• Pălăria care sortează elevii în case a fost tradusă în română ca fiind un „joben”, iar cântecul ei le spune elevilor în traducere că nu au nimic în cap? În original e „Sorting Hat” și le spune elevilor că vede totul din capul lor. Nu prea seamănă cu un joben în nicio descriere.
• Niciodată nu aflăm numele tuturor colegilor de an ai lui Harry Potter. Probabil că sunt unii pe care nu-i cunoaștem.
• JK Rowling a spus că ar fi o mie de elevi la Hogwarts în același timp, dar din notițele ei și din câte se vede în rest, par să fie mai degrabă câte 40 în fiecare an, deci 280 de elevi în total. 40/an ar coincide cu faptul că sunt 5 băieți în Gryffindor în anul lui Harry. Scuza lui JK Rowling pentru afirmația cu cei o mie de elevi e că nu prea se pricepe la matematică.

Data viitoare: învățăm magie!