Premiile Hugo sunt unele dintre cele mai cunoscute premii literare pentru SF și fantasy. Probabil că ați mai auzit de ele dacă v-ați uitat pe cărțile de gen care se publică pe la noi, sau dacă ați stat cu un ochi pe anunțurile editurilor sau pasionaților din domeniu. Probabil că v-ați întrebat și ce legătură are Victor Hugo cu SF-ul - caz în care vă spun că niciuna. Premiile Hugo sunt numite după Hugo Gernsback, unul dintre părinții SF-ului.

Premiile au mai multe categorii - pe lângă cel pentru „Cel mai bun roman”, pe care-l scot în evidență și editurile de la noi, au și premii pentru nuvele, povestiri scurte, serii, povești în format grafic, diferite realizări în zonele de amatori și nu numai. E câte ceva acolo pentru toată lumea.

Ce e interesant la premiile Hugo e că nu sunt oferite de un juriu de critici, ci prin votul publicului, cu condiția ca publicul să participe la Worldcon, convenția anuală a societății mondiale de SF („World Science Fiction Society”, WSFS). Deși „participat” e un pic incorect zis - nu e obligatoriu să fii prezent acolo fizic, ci poți doar să cumperi un bilet de „susținere”. (În 2024, biletul de susținere costă 45 de lire sterline.) Cine vrea trimite liste de nominalizări, nominalizările sunt verificate ca să se asigure că sunt eligibile (din anul corect, în categoria corectă etc.), iar apoi se votează din nou pentru a determina câștigătorii.

Normal, asta înseamnă că un număr suficient de mare de trolli le pot deturna, ceea ce s-a și încercat în 2013-2017, când un grup de conservatori a împins înainte diferite opere ca protest împotriva a ceea ce percepeau ei ca fiind alegeri prea progresiste din partea publicului. Restul publicului nu a fost de acord cu alegerile lor. Cel mai bun lucru care a ieșit din toată debandada a fost o popularizare a lui Chuck Tingle, pe care l-au propus pentru că scria pornografie cu dinozauri și avea un profil făcut la mișto. Conservatorii l-au luat de prost și au vrut să pună progresismul într-o lumină proastă, dar Chuck Tingle s-a dovedit a fi unul dintre oamenii cei mai mișto de pe internet. Se pare că să te pui cu un om care iese în lume cu o pungă roz pe cap și scrie comentariu social în formă pornografică nu e o idee bună, pentru că probabil e mult mai sigur pe propriile poziții și mult mai capabil să răspundă la critici decât tine. Cine s-ar fi gândit ¯\_(ツ)_/¯

Dar să nu intrăm în detalii despre debandada anilor precedenți. Publicul nu votează doar pentru câștigătorii premiilor, ci și pentru următoarele locații în care se va desfășura convenția, iar în 2023 aceasta a avut loc în China pentru prima oară. Au fost mici semne de întrebare legate de condițiile care urmau să fie acolo, dat fiind faptul că țara e totuși una condusă de un partid comunist autoritarist și crede în cenzură (printre altele). Dar s-a mers înainte. Evenimentul a avut loc pe 18-22 octombrie 2023 și lucrurile au părut să meargă în parametri normali, nimic special.

Însă de obicei se publica relativ repede lista lungă de nominalizări, alături de numărul de voturi din fiecare categorie. Acum, datele s-au lăsat așteptate până pe 20 ianuarie 2024, când s-a descoperit că anumite opere au fost declarate neeligibile fără motive clare: „Babel” de R.F. Kuang (fantasy istoric despre Anglia victoriană și colonii, cu un protagonist pe jumătate chinez), „Văduva de fier” de Xiran Jay Zhao (YA, roboți gigantici, reinterpretare a vieții lui Wu Zetian, împărăteasa Chinei), episodul „The Sound of Her Wings” din „The Sandman” (serialul de pe Netflix) și nu numai. Întrebați de ce au descalificat operele, organizatorii au dat-o din colț în colț, ba chiar i-au luat la rost pe cei care îndrăzneau să întrebe.

Pe 14 februarie, file770.com, un site de știri din fandom, a publicat un articol pe baza unor e-mailuri primite de la o organizatoare. E-mailurile erau despre procesul de verificare a operelor - șeful comitetului de verificare a cerut marcarea oricărei opere sau oricărui autor care putea crea probleme politice. Iar comitetul s-a conformat. Ulterior, operele și autorii respectivi au fost excluși de pe liste.

S-au speculat multe: că ar fi fost mâna Partidului Comunist Chinez, că ar fi fost mâna afacerilor locale chineze, că problema într-o țară precum China e că indicațiile sunt mereu atât de vagi încât oamenii se autocenzurează mai tare decât ar fi nevoie ca să nu întreacă limitele acceptabile. Oricum ar fi fost, era aiurea din partea comitetului să facă lucrurile astea și să descalifice niște opere pe criterii politice.

Dar de fapt s-a dovedit că e și mai rău decât atât. Pe 20 februarie 2024, Abigail Nussbaum (câștigătoarea din 2017 a premiului Hugo pentru „Best Fan Writer”) a publicat un articol în care atrage atenția asupra faptului că o mulțime de autori chinezi din China, publicați în China, au fost declasați de comitetul din 2023, care au decis că sute sau poate mii de voturi din China pot fi ignorate pentru că… motive. Motive care nici măcar nu pot fi puse în cârca chinezilor, pentru că ar fi foarte ciudat ca o țară să prefere să fie ignorată în cadrul unor premii prestigioase. Cu alte cuvinte, au avut mai puțină coloană vertebrală decât moluștele.

E o situație incredibilă și care înfurie mulți fani de SF/fantasy (poate mai puțin pe români, care nu par să fi fost deloc pe fază) și există diverse propuneri pentru a încerca să repare nedreptatea, printre care și cea de a extinde legibilitatea operelor respective cu un an, pentru a putea câștiga în 2024. E o variantă nu tocmai genială, pentru că pune mai multă presiune pe nominalizații din 2024, dar e mai bună decât nimic.

Pe lângă asta, mi se pare fascinant cât de ușor se pot distruge lucruri bune, se poate da cu bâta în baltă și se pot face nedreptăți - nu în numele unor ideologii clare, nu pentru că există probleme reale, ci pentru că cineva a vrut să prevină o posibilă neplăcere care ar fi avut șanse să nici nu fie prea mare. Toți organizatorii erau vestici, în fond, deci nici măcar nu ar fi fost nevoiți să rămână în China și să riște supărări ulterioare ale Partidului.