A trecut puțin prea mult de la ultima postare cu cărți, așa că am multe de trecut în revistă.

Holly Jackson - „Kill Joy” (seria A Good Girl’s Guide to Murder 0.5)

O nuvelă-prolog pentru seria „Crima perfectă. Instrucțiuni pentru fete cuminți”, care funcționează binișor dacă ai citit deja seria,dar care nu cred că stă în picioare de una singură. Pippa Fitz-Amobi și prietenii ei participă la un joc în care pretind că sunt personaje din anii ‘20 și că au de rezolvat o crimă. Finalul merită.

Stephen Mansfield - „Tokyo: A Biography”

O scurtă istorei a orașului Tokyo; din păcate, pentru că e scurtă, nu e foarte detaliată și uneori e prea seacă pentru a fi interesantă, chiar și atunci când se concentrează pe aspecte legate de cultură și artă. Are însă și câteva povești interesante, printre care cea despre un shogun care a dat poruncă să se protejeze câinii din oraș, cauzându-le multe probleme locuitorilor umani. Dar sunt sigură că există și cărți mai bune despre subiect.

Alice Oseman - „Loveless”

O poveste YA care merge cel mai bine dacă ți-o imaginezi ca pe un răspuns la comediile romantice de la Hallmark, în care să ai o relație e singurul scop al personajelor și orice altceva e secundar și doar schițat. Personajul principal, Georgia, termină liceul și merge la facultate, hotărâtă să descopere dragostea… dar constată că nu e genul de persoană care are parte de o dragoste de Hallmark.

Ok, descrierea asta e mult mai serioasă decât e cartea. De fapt, „Loveless” e o pufoșenie de carte despre o fată asexuală, dar scrisă în așa fel încât să urmeze clișeele romanelor de dragoste, de la neînțelegeri stupide la gesturi mărețe. E simpatică, mie mi-a plăcut, dar alții n-au avut răbdare cu ea sau li s-a părut prea falsă.

Mihail Sebastian - „Accidentul”

Un roman din 1940 care ar putea fi o poveste de dragoste, sau ar putea fi o poveste despre schi. O profesoară cade din tramvai și se rănește, e salvată de un tip depresiv care a ieșit dintr-o relație în care gagica nu neapărat că l-a părăsit, dar l-a cam evitat și lăsat în așteptare. După ce citim multe pagini despre cât de gelos e el și cât de tare suferă și cât de flușturatică e fata, ne întoarcem în prezent, unde profesoara îl ia într-o vacanță de schi. Iar schiul, prieteni, vindecă orice suferință, fie ea din dragoste sau fizică.

Romanul nu m-a prea impresionat, dar dacă e un lucru pe care l-am remarcat citind cărți românești mai vechi, e că societatea urbană interbelică era mult mai diversă și mai deschisă la minte decât generațiile comuniste care au urmat. În afară de faptul că tehnologia e alta și că nu au telecabine și teleschiuri, „Accidentul” ar putea la fel de bine să se petreacă în zilele noastre - dacă ar mai exista la tot pasul alte minorități în afară de maghiari. Dacă am avea o minoritate germană jumătate cât cea maghiară și egală cu cea evreiască și o grămadă de alte minorități, la fel ca în 1930.

Akimitsu Takagi - „The Noh Mask Murder”

Un roman polițist japonez din 1950. O crimă are loc într-o cameră încuiată și criminalul anunță că urmează și altele. Un detectiv amator își încearcă puterile, unul dintre colocatarii din casă investighează și el alături de poliție. Crima e interesantă, motivațiile sunt și ele interesante, iar Akimitsu Takagi e foarte ambițios și vrea să creeze o atmosferă gotică, personaje memorabile și un final neobișnuit. Nu mi se pare că se ridică la nivelul ambiției și finalul e atât de grăbit încât aproape că o dă în parodie, dar altfel e o carte decentă.

Revista Golan, nr. 3

Am cumpărat mai demult un număr din „Revista Golan”. Câteva recenzii de cărți, câteva articole de comentariu despre probleme curente (AUR, Ucraina), un interviu cu o interpretă pentru surdo-muți. Nu sunt neapărat articole rele, dar nu sunt atât de bune încât să le recomand mai departe.

Catherine Johnson - „Queen of Freedom: Defending Jamaica”

O carte pentru copii despre Nanny, eroină națională din Jamaica, care a condus un război de gherilă al negrilor scăpați din sclavie contra albilor. Nu se știu multe despre Nanny și autoarea recunoaște că a inventat multe lucruri care ar putea fi adevărate, conform datelor pe care le avem.

Cartea face parte dintr-o serie de istorii neobișnuite pentru copii, la fel ca „The Mysterious Life of Dr. Barry” de care vorbeam data trecută.

Igor Bergler - „Biblia pierdută” (romanul grafic, partea I)

Desenele sunt decente, povestea e trasă rău de păr. Un profesor universitar expert în mitologii cu vampiri e chemat să investigheze o crimă pentru că cineva a pus niște usturoi și un țăruș acolo. De acolo pornește o întreagă conspirație cu gagici care se dezbracă și răufăcători cu planuri malefice.

Richard A. Knaak - „Dawn of the Aspects”

Un roman din lumea World of Warcraft care are o idee mișto și un ritm de te apucă dracii. Un dragon care mai demult era un Aspect al realității și controla magia dă peste un artefact magic care-l trimite în amintiri de la începuturile lumii cunoscute, când dragonii de-abia începeau să evolueze din proto-dragoni, dar aveau deja o problemă cu morții-vii.

Aventura e faină, dar lui Knaak îi ia prea mult timp s-o zică, proto-dragonii se numesc unii pe alții „proto-dragoni” și vorbesc simplu și fără prea multă gramatică, din când în când bagă infodump care nu are relevanță pentru poveste și alte probleme. Una peste alta, nu regret că am citit cartea, dar putea fi mult mai bună.

Cristian Mungiu - „Tania Ionașcu, bunica mea. O biografie basarabeană”

Mai demult, Cristian Mungiu i-a pus bunicii lui întrebări despre copilăria și tinerețea ei în Basarabia, despre familie și oamenii pe care i-a cunoscut. A transcris poveștile de familie într-un caiet, iar acum le-a publicat. Avem, deci, ocazia să o citim pe Tania Ionacșu povestind cu propriile cuvinte despre viața din interbelic, despre Al Doilea Război Mondial, despre familii distruse de boală și de lupte, de soldați români care au fost luați prizonieri și duși în Siberia în momentul în care România a întors armele și despre reconstruirea din nou și din nou a unei vieți. Merită citită pentru micile detalii despre viață, dar și pentru puțin din atmosfera unor vremuri cu care noi n-am avut de-a face.

Kate Morton - „The House at Riverton”

Roman istoric atmosferic cu un dram de mister. O fată primește un post de slujnică la o familie nobilă din Anglia din jurul Primului Război Mondial și are acces la viețile intime și nu foarte fericite ale celor pentru care lucrează. Atmosfera e mișto, povestea te prinde, dar parcă te și lasă de pe la mijloc încolo, când se lungește și începi să vrei să spună odată ce s-a întâmplat într-o noapte, la o petrecere, când un poet cunoscut s-a sinucis de față cu logodnica lui și cu sora ei.