E plin de trolli zilele astea care vânează postările mari despre Călin Georgescu și spun lucruri de genul „Nu voiam să votez cu Călin Georgescu, dar acum că văd că toată lumea e împotriva lui, îl voi vota doar pentru că îl atacați toți.”

Sunt trolli. Nu e pe bune. Există foarte puțini oameni atât de contrarieni încât să-și schimbe complet opțiunile politice doar ca să enerveze. După cum îi spuneam cuiva, dacă lumea ar ține cu cineva doar pentru că e atacat, MISA ar fi câștigat o mulțime de susținători și Gregorian Bivolaru ar fi fost un erou național până acum, pentru că în 2004 presa i-a acuzat de toate nenorocirile. În schimb, ce s-a întâmplat cu adevărat a fost că mulți yoghini s-au simțit datori să-și susțină Mișcarea mai tare, alții au plecat, iar din haos au ieșit multe informații noi despre MISA.

În niciun caz nu ar ajunge Gregorian Bivolaru să fie președintele României. Oricât ar fi de atacat.

Însă există suficient de mulți care să vrea să-și facă poziția politică mai acceptabilă, așa că dau de înțeles că ar fi deschiși la dialog, dacă lumea s-ar purta frumos cu ei.

Hai să fim serioși. Chiar credem că dacă lumea nu ar mai spune că Georgescu are niște idei incoerente și contradictorii, atunci nu ar mai vota un naționalist care crede că România are un destin spiritual de excepție, că trebuie armată obligatorie, că apa nu este compusă din hidrogen și oxigen (ci din informație) și așa mai departe, ci ar vota pro-UE, pro-minorități etnice, pro-știință? Permiteți-mi să mă îndoiesc.

Nu, cred că ce vor e să tragă cât mai tare spre zona lor de credințe. Să începem să denunțăm oamenii care sunt victimele agresiunii ruse, să sacrificăm din bunăvoința față de vecinii noștri care poate sunt maghiari sau imigranți, să ne prefacem (IAR) că homosexualii sunt de vină pentru toate relele din lume (după ce de-abia am început să nu-i mai băgăm la închisoare din 2001) și să facem pas după pas ca să fim „rezonabili”. Pozițiile lor nu sunt argumentate, nu ne sugerează moduri în care ne putem înțelege toți mai bine, ci sunt doar de genul „Ne-am supărat”.

Or, vă rog să mă scuzați, dar când văd pe cineva că se pune în fund de supărare și e gata să-și taie craca de sub picioare doar ca să pic și eu cu el, eu nu am cea mai mare încredere că e un partener de discuții onest și nu am de gând să tac și să încetez să dau argumente despre motivele pentru care pozițiile cuiva mi se par extrem de proaste.