Sunt în Brașov de un număr de ani și aud știrile politice locale. Nu mi-a plăcut niciodată să urmăresc ceea ce se numește „politică” în România - un fel de cancan etern despre oameni care lucrează în alte domenii decât filmele și muzica. Dar hai să intrăm în joc.

Primarul etern al Brașovului e George Scripcaru (2004-2020, 2024-azi), despre care am auzit că e un politician abil, în sensul în care știe cum să-și învingă adversarii și să-și găsească susținători. Am auzit și că a avut câteva idei bune la început (cum ar fi scăpatul de cabluri aeriene prin oraș), dar după începutul în forță lucrurile s-au cam fâsâit. Dintre deciziile majore ulterioare, m-am ciocnit recent de problema patinoarului olimpic din parcul Tractorul, care teoretic e o chestie faină, dar practic face jumătate de parc mai puțin practicabilă în condițiile unui oraș care și-așa nu prea are spații verzi; nu de alta, dar când se pornesc vuietele mecanice ale patinoarului să vuiasăcă, îți cam piere cheful să te învârți în zona aia de parc.

Între 2020-2024 a fost primar Allen Coliban, un tip care nu e un politician abil, așa că lucrurile au mers mai greu în anumite zone pe vremea lui. Pe de altă parte, Coliban e un visător: a băgat bani în cultură, a terminat de realizat parcul Iepure, a terminat niște renovări, a construit o creșă, a investit în transportul în comun (și în terminale de autobuz noi, cum ar fi cel de la gară) și ar fi vrut să facă tramvai în Brașov (o idee care i-a speriat pe orășeni, dar care sincer n-ar fi fost neapărat rea). Nu totul a mers ca uns, dar în fine, s-a mișcat câte ceva.

În 2024 lumea a votat mai mult decât în 2020, iar Scripcaru a ieșit primar cu 48% dintre voturi (Coliban a luat 43,5%). Cu mesajul îngâmfat „Experimentul userist s-a încheiat. Oamenii au ales deblocarea Brașovului”, Scripcaru și-a reluat locul etern la conducerea orașului și a început, într-adevăr, să deblocheze.

Prin 2025, primăria a început să consolideze malurile unui pârâu din centrul vechi, unde sunt vechile ziduri ale cetății, într-un stil foarte ca nuca-n perete, betonând ce a apucat să betoneze. Cetățenii s-au ridicat și protestat, Ordinaul Arhitecților a atras atenția că zona respectivă e monument istoric și nu poți face ce te taie capul acolo.

Apoi, la început de 2026, am aflat cu toții că la o ședință a Consiliului Local s-au cedat 3765mp pentru construcția unei catedrale în Centrul Civic al Brașovului. Centrul Civic e o zonă indecisă ca personalitate și care ar beneficia major de pe urma unor schimbări făcute cu cap. Situația s-a îmbunătățit față de când mă plângeam eu de ea (bănuiesc că Scripcaru a făcut chestia asta, caz în care, bun! e bine!), dar ar mai merge niște modificări pe acolo. Există un parc, care nu e cel mai grozav din oraș, dar ar putea fi îmbunătățit - și chestia e că nu prea există parcuri în oraș, așa că lumea tinde să țină și cu dinții de spațiile verzi.

Ei, bine, în contextul de „vrem totuși parcuri”, proiectul unei catedrale așezate peste zona verde din centru (așa cum e ea) a stârnit un val de indignare din partea orășenilor. BOR-ul spune că ar fi câștigat dreptul la spațiul respectiv în anii ‘90, dar n-a făcut nimic cu el, iar de luni de zile de fiecare dată când intru pe Facebook văd postări ale unui cont numit „Catedrala Ortodoxă din Brașov” care face propagandă despre cum o să ne placă tuturor catedrala vieții și cum de fapt doar o mână de oameni răi nu vor catedrala și bagă zâzanie. (Cred că BOR-ul nu are dreptul să se întrebe de ce e lumea nervoasă pe ei când fac rahaturi de-astea.)

Nu zic că Scripcaru n-a făcut nimic. S-au renovat niște fântâni arteziene și cel puțin una are luminițe și muzică - personal, nu prea am încredere în soluțiile care necesită prea multă întreținere, dar să zicem. Măcar cei care nu vor muzică încontinuu în parc pot să aștepte liniștiți să se strice sistemul.

Apoi, Scripcaru a venit cu ideea de a face parcare subterană sub parcul central, ceea ce ar însemna scos de copaci înalți, umbroși, crescuți în zeci de ani, făcut șantier, apoi acoperit parcarea cu un pic de iarbă. Pentru că, hai să fim serioși, nu poți să ai copaci cu rădăcini adânci dacă în adâncime tu ai băgat altceva. E un lucru pe care cred că l-am remarcat toți când a fost refăcută zona Universității din București pentru o parcare subterană - acum zona aia e un vast spațiu pietruit.

A mai avut ideea asta și în mandatul precedent și și atunci s-a enervat lumea. Nu știu de ce a crezut că acum va fi mai bine. Au ieșit în stradă mai bine de o mie de oameni să protesteze pentru parc și Scripcaru a dat un pic înapoi, s-a mai răzgândit cu parcarea aia, dar ideea e că mai vedem ce se mai întâmplă.

Chestiile astea mi se păreau destul de previzibile, și nu pot să spun că stau eu cu ochii pe știrile din Brașov foarte tare. Sau poate că tocmai asta e: dacă aud doar ce e major, nu mă pierd în detalii în decurs de câțiva ani, distrasă de faptul că nu s-a tăiat iarba nu știu când în administrația lui Coliban. Și cred că e important să nu uităm lucrurile majore, direcția în care par să meargă - și să nu uităm să visăm la orașe mai bune, ca să știm ce să cerem și propunem. Dar despre cum visez eu să fie un oraș vă povestesc altă dată.