Dacă e o afirmație de care m-am săturat, e că cei care se lasă îndoctrinați sunt proști.

Sigur, înțeleg perfect frustrarea de a vorbi în gol cu cineva care crede idioțenii și o vede doar pe a lui, dar din păcate știu prea mulți oameni așa ca să cred că au o problemă de IQ. Nu au. Au o problemă de îndoctrinare, iar îndoctrinarea i se poate întâmpla oricui. Ți se poate întâmpla și ție, dacă ești prins între coordonatele corecte.

Există o vorbă printre cei care discută de secte: „Nimeni nu se alătură unei secte.” Asta nu înseamnă că sectele nu există, ci că atunci când intri în ele, ele nu par a fi secte. Par a fi comunități de oameni cu pasiuni și interese comune. Vă întâlniți ocazional, discutați de ce gătiți la prânz, de cum vedeți viața, de una, de alta - e un club mișto sau e o sectă periculoasă? Greu de zis la început, iar începutul poate dura luni sau ani de zile.

Altă presupunere de care m-am săturat e că oamenii care se lasă îndoctrinați sunt vulnerabili cumva. Probleme în familie, probleme de sănătate - diverse lucruri care li se întâmplă „altora”, nu „nouă”. Problema cu presupunerea asta e că ai impresia că trebuie să fii pe fază doar atunci când s-a întâmplat o tragedie sau suferi, ceea ce e fals. Poți fi îndoctrinat oricând, dacă ești prins între coordonatele corecte.

„Coordonatele corecte” țin de credințele și reacțiile tale profunde - indiferent care ar fi.

Crezi în știință și în avansul tehnologic? Pasiunea pentru inovație te poate scoate în calea unor indivizi care să-ți promită marea cu sarea și să-ți vândă tot felul de idei futuriste fără bază în realitate pe coordonate legate de „inovație”, „tehnologie”, „o viață construită pe principii științifice” și, înainte să-ți dai seama, băsmești despre inteligențe bayesiene, crearea unui AI care să fie cu ordine de mărime mai inteligent decât o ființă umană, colonizarea planetei Marte și tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte obținute prin proceduri medicale de vârf.

Crezi în tradiție și valori creștine? Nostalgia pentru trecut și pasiunea pentru comunități bazate pe aceleași credințe și valori ca tine te poate arunca în vâltoarea unor indivizi care să-ți vândă ură pe coordonate legate de „unire”, „adevăruri spirituale”, „o viață frumoasă” și, înainte să-ți dai seama, ajungi să vorbești și tu despre cum ateii și străinii sunt problema și să te gândești la cum ar fi să dăm afară din societatea noastră pe oricine nu merge la slujbă în bisericile ortodoxe.

Îndoctrinarea îți ia dorințele frumoase și le îndreaptă spre idealuri la ale căror consecințe nu te uiți atent - dacă avem o societate doar creștin-ortodoxă… ce facem cu cei care sunt oameni ok, dar nu cred în Dumnezeu, sau nu cred în el în același fel? Îi batem până cred? Îi aruncăm în închisori? Îi dăm afară din țară?.

Îndoctrinarea îți ia temerile și le proiectează undeva în exterior - lumea ar fi mai bună dacă n-ar exista păgânii sau străinii, progresiștii sau corporatiștii, homosexualii sau imigranții, evreii sau sărăntocii de la țară, bătrânii sau asistații social. Atunci ai un inamic pe care să-l disprețuiești și pe care să arunci vina pentru tot ce nu funcționează.

Îndoctrinarea îți ia dezgustul și îl transformă în moralitate - bețivii nespălați care miros în autobuze sunt emblematici pentru o societate leneșă și plină de vicii, pornografia care circulă în cercurile tradiționale arată că „ceilalți” sunt destrăbălați decăzuți, făina de greieri trezește ura anti-modernism care păsămite ar adopta orice prostie doar pentru că e nouă.

Toți avem locuri în care putem fi ușor duși de nas de cineva care pare că știe ce vorbește și ne spune ce ne place să auzim - fie că ni se poate vinde o dulce nostalgie frumoasă sau cinism și ură pe oricine vrea să facă ceva bun, fie că ni se vinde progres sau întoarcere la origini, fie că ni se vine echitate socială sau valori liberale, ceva ni se poate vinde. Iar cel mai bine ni se vinde ceva care seamănă în proporție de 90% cu ce credeam deja; apoi, din aproape în aproape, se poate ajunge departe.

Nu există nicio poziție inerent imună la îndoctrinare. Tot ce poți să faci e să-ți verifici din nou și din nou pozițiile și să vezi dacă nu ai luat-o pe o pantă greșită. Să te întrebi dacă e posibil ca ideile pe care le ai să-ți dăuneze ție sau să le dăuneze altora, să discuți cu cei din taberele adverse, să verifici sursele informațiilor, să cauți studii care să confirme sau să infirme afirmații generaliste.

Problema e că toate astea necesită timp și efort și e mult mai simplu să crezi câteva cuvinte spuse într-un mod elegant decât să scotocești tot internetul ca să vezi dacă lucrurile în care îți dorești să crezi sunt greșite. Decât un demers dificil și neplăcut, e mai simplu să faci lucruri ușoare și plăcute, nu?

Companiile de social media au acum suficiente detalii despre noi încât să ne poată ținti cu lucruri în care credem. Iar social media în general e un loc unde informațiile ușoare și prezentate plăcut pot ajunge foarte departe, indiferent dacă sunt corecte sau nu. Să nu ajungi într-o tabără dubioasă sau alta presupune să înveți să înoți împotriva curentului și să recunoști că și tu poți să ajungi dus de valurile celorlalți.