[23 mai] Cartea de azi: „Dumnezeul lucrurilor mărunte” de Arundhati Roy
„Dumnezeul lucrurilor mărunte” spune o poveste de familie care se învârte între trecut (1969) și prezent (1993), apropiindu-se încet de miezul unei tragedii. În India, Rahel și Estha sunt crescuți de o mamă care s-a căsătorit ca să scape de casă, a dat peste un soț abuziv și s-a întors acasă la părinți cu doi copii, regrete și conștiința faptului că viața ei s-a cam terminat din cauza divorțului. Fratele ei a fost în Anglia, s-a însurat și a divorțat și el, iar acum s-a întors acasă – iar după moartea celui de-al doilea soț al fostei sale, fiica lui, Sophie, vine și ea în India în vizită.
Nu cred că e un secret că îmi plac antologiile de povestiri scurte, mai ales dacă sunt alese pe sprânceană. În „Femei periculoase”, George R.R. Martin și Gardner Dozois s-au ocupat de alegere și editare, iar rezultatul nu e perfect, dar e interesant.
Am o prietenă bună care găsește cumva cele mai neobișnuite lucruri – de exemplu, o ediție ilustrată a cărții „Corigent la limba română” de Ion Minulescu, în care ilustrațiile sunt din cu totul alt meci decât textul în sine.
Am vorbit deja despre „
Acum vreo doi ani am cumpărat de la
Când eram mică, aveam o carte cu „Crăiasa zăpezii” de Hans Christian Andersen, care mi se părea teribil de lungă. Dacă ar fi să mă iau doar după amintiri, „Crăiasa zăpezii” nu e chiar cât „Război și pace”, dar sigur e cât „Anna Karenina”.
A fost odată o fată picată din Lună. La propriu. Familia ei adevărată a trimis-o pe Pământ din cauza unui conflict celest, iar aici a fost descoperită într-o tulpină de bambus de un om sărac, dar bun la suflet, care a dus-o acasă și a crescut-o împreună cu soția lui.
Un lucru care-mi place la seria Discworld a lui Terry Pratchett e că, deși poveștile au toate loc în aceeași lume, nu e deloc necesar să le citești în ordine, ci au deseori sens și ca romane de sine stătătoare – așa că pot să recomand „Formidabilul Maurice și oastea rozătoarelor savante” fără nicio problemă.
„Fables” e o serie de benzi desenate scrisă de Bill Willingham, care a fost publicată în 150 de numere din iulie 2002 până în iulie 2015.
Nu știu dacă mi se pare doar mie sau chiar așa e, dar în ultima vreme remarc că se tot reinterpretează basme. O fi un curent (sau poate e de mai demult și de-abia acum îl remarc eu).