Moneda de 1 ban e inutilă. E atât de inutilă încât niciun magazin n-are nevoie de mai mult de 10 monede de 1 ban pe lună, pentru că oricât ar da-o ca rest, nimeni n-o ia în afară de nebuni, de oameni cărora li se varsă toate mondele în pumn și de oameni distrați. O vezi uneori în magazin, lângă casa de marcat, unde își face veacul de la alții care nu și-au luat restul. Vânzătoarea o împinge spre tine și o trage înapoi după ce n-o iei. E deja un semn simbolic.

Cred că de la Mihai Vasilescu am început cu cititul și până la urmă am ajuns la tot felul de comentarii despre cum viața e mai perfectă dacă ai copii, îți dai seama de misterele universului, crești interior și te împlinești etc.

Nu vreau să spun că e nașpa să dai copy-paste la un articol scris de altcineva, dar am dat astăzi peste un Alexandru care-și trecuse următoarele cuvinte lângă numele personal:

Familia mea e răspândită peste tot felul de mări și oceane, ca să nu cumva să-mi cunosc verii prea îndeaproape. Și ieri se face că a dat prin Brașov unul dintre verișori (vorba vine „verișor”, că e ditamai omul), împreună cu un grup mic care conținea cel puțin o rudă locală (un tip pe la vreo 40 de ani?…) și cel puțin o prietenă neînrudită (a vărului).

Nu știu dacă mai ține minte cineva, dar la începutul anului – mai exact, pe 3 ianuarie – ziceam că anul ăsta îmi propun trei chestii în materie de citit:

În general, susțin că generația digitală se descurcă bine și social, are parte și de distracție, și de prieteni. Ba, după cum zice și Idaho, pot rămâne mai aproape de cei dragi, că au cum.

Într-o bună zi am scos hainele de la spălat și am constatat că îmi dispăruseră două șosete. Între noi fie vorba, cred că șosetele au mecanism de auto-distrugere din născare, la un moment dat li se transformă componența chimică și fac fix ca tubul ăla de carton de la hârtia igienică Zewa, se dizolvă în apă și dispar pe conductă.

Citesc acum o carte cu sfaturi despre ce și cum să faci când vrei o relație, când intri într-o relație și când ești într-o relație. E scrisă de o mormoană din State și de fiul ei, ceva mormon care e și față bisericească. Și e adresată bărbaților. Mi-a fost trimisă mie pentru recenzie, o chestie care o să fie destul de delicată – pentru că sunt mai în afara publicului-țintă decât un țânțar la convenția pisicilor din întreaga lume.

Azi m-am trezit de dimineață în vuietul oamenilor care strigă că Salad Box n-a scăzut prețul la salată, deși a scăzut TVA-ul. Mi s-a arătat articolul lui Arhi, care are poza asta:

Când eram la liceu aveam o profă de română excelentă, tobă de carte. Venea și ne dicta toată lecția cap-coadă în fiecare oră. Dacă rețineai ce spunea ea acolo, erai apt să treci Bacalaureatul și să mai și știi ceva în viață despre istoria literaturii.