Cărți, provocări și Goodreads

Nu știu dacă mai ține minte cineva, dar la începutul anului – mai exact, pe 3 ianuarie – ziceam că anul ăsta îmi propun trei chestii în materie de citit:

1. Să citesc 80 de cărți – chestia asta fiind mai mult o previziune decât o provocare – dar îmi plac listele și statisticile, așa că meh, am și eu un număr.

2. Să citesc câte o carte pe lună dintre cele pe care mi le recomandă Goodreads, de curiozitate.

3. Să citesc patru cărți clasice dintre cele pe care tot voiam să le citesc și nu le-am citit.

Punctul unu e irelevant, celelalte două contează mai mult.

Experimentul Goodreads

Goodreads îmi recomandă câteva sute de cărți, împărțite pe specii literare. Ca să mai reduc din numărul lor, am zis că toate alegerile o să fie dintre recomandările oferite pe baza cărților citite – o gamă de 50 de cărți. Am zis că nu marchez nici măcar una cu „Nu mă interesează”, pentru că voiam să văd mai clar cum se modifică lista.

Până acum au fost astea:

Sunt doar 5 pentru că n-am citit nimic recomandat de Goodreads în iunie.

Din câte mă prind, recomandările funcționează cam așa: se uită ce cărți ți-au plăcut ție (4-5 stele), cine sunt persoanele care au mai citit cărțile respective și ce alte cărți au citit ei. După care îți recomandă volumele care apar mai des împreună pe listele „citite”.

Ceea ce explică de ce Arcanum 101 era super-recomandată: fusese într-un Humble Bundle din care citisem alte cărți. Cum foarte multă lume a cumpărat pachetul, cărțile sunt legate între ele la recomandări, pentru că au fost citite des împreună. Ceea ce nu înseamnă că Arcanum 101 nu e o carte slabă, pentru că este. Dezamăgitor de slabă.

Turn mi-a fost recomandată pentru că citisem faimoasa serie Sacrifices Arc a lui Lightning on the Wave, una dintre cele mai faine serii de fanfiction pe care am avut ocazia să le citesc. E o poveste făinuță, curge bine, nu e excepțională, dar merge. Iar faptul că am citit Turn a făcut să-mi fie recomandată Bond, care e medie și pe care n-aș recomanda-o mai departe.

Cu alte cuvinte, recomandările Goodreads sunt cu dus și întors. Algoritmul are o logică, dar nu știu sigur dacă într-adevăr duce la cele mai bune rezultate. Nu ai vreo garanție că dacă alegi o carte de la ei va avea șanse de, să zicem, 80% să te dea pe spate.

Dar recomandările sunt în continuă schimbare. Lista care mi-e recomandată acum e mult diferită față de cea pe care o vedeam la începutul anului. Îmi pare puțin rău că n-am salvat diverse versiuni ale ei, dar pe scurt: la început de an era plină de Young Adult – din cauză că m-a apucat o pasă de YA anul trecut. Prin aprilie ajunsese să-mi recomande cărți mai mature, clasici, cărți japoneze. Acum văd benzi desenate, tone de SF&F, mai puțini clasici și ceva fanfiction.

E un experiment interesant – nu garantează însă că voi citi cărți bune. Goodreads nu pare să spună: „Probabil că o să-ți placă și cartea asta”, ci „Poate ai vrea s-o răsfoiești puțin pe asta, să vezi dacă nu cumva te-ar interesa?”

Cărțile clasice

O chestie pe care n-am realizat-o când mi-am ales cele patru cărți pe care tot vreau să le citesc, dar pe care le tot amân, e că toate depind de traduceri. Faust de Goethe e în germană de felul ei – noroc cu traducerea asta, care a fost chiar faină. Troilus and Criseyde e în engleză mai veche decât a lui Shakespeare și deci cam greoaie pentru mine – am citit-o în română și mi s-a părut mai slabă decât probabil că e. The Faerie Queene a lui Spencer e tot într-o engleză șui, am nevoie măcar de o ediție cu note explicative. Și Genji Monogatari e în japoneză veche de 1000 de ani, normal că o vreau tradusă.

E mai greu să găsești o traducere bună a unui text vechi decât s-ar crede. Poți găsi tot felul de traduceri, da, mai ales în engleză, dar și acolo dai peste tot felul de formulări arhaice și versuri chinuite ca să iasă ritmul și rima, plus exprimări ciudate – căsăpirea unor texte e cam la ordinea zilei.

Una peste alta, am stat mai mult timp să compar ediții, să citesc recenzii și să caut recomandări pentru cărțile astea decât mă așteptam să stau. N-am nu știu ce concluzii de tras de aici, doar o însemnare de făcut: clasicii sunt cu bătăi de cap și nu e mereu vina lor. Sunt traduși, retraduși, editați și re-editați și deseori treburile astea se întâmplă fără un talent deosebit în spate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *