Din chestiile mai neobișnuite de azi:

Am o prietenă a cărei zi de naștere se apropie extrem de vertiginos și care și-a cerut din timp cadoul. Dar normal că nu m-am apucat de el din timp, pentru că dacă n-aș tegiversa n-aș fi eu. Ea le are cu cărțile audio și uneori le și înregistrează – dar de data asta vrea o variantă audio înregistrată de mine la o povestire.

Cine mă știe mai bine știe că apreciez ceaiurile în general (și cafelele și în general chestiile de băut interesante). Chiar și pe cele mai ciudate, cum ar fi ceaiurile afumate.

Cred că m-ar distra să văd fețe celor care m-ar spiona dacă ar ateriza la spionat într-o discuție gen „Nu, iartă-mă, uitasem de sexul cu o zombie, nu mai știam decât partea în care tipul era înghițit de un vagin, ok?!”

Mai demult eram oarecum paranoică. Dacă mă urmărește cineva pe net? Dacă vrea să pună cap la cap detaliile despre mine? Dacă, Doamne ferește, cineva poate să afle cum gândesc din ceea ce spun sau fac?!?!?!?! O_O

Un lucru de știut: nu prea am poze cu mine. Poate ar trebui să-mi fac mai des, că mă întreabă lumea cum mai arăt și alte alea.

N-am ajuns la Cluj ieri și nu ajung nici azi. Poate ceva mai încolo.

Nu prea sunt disponibilă zilele astea. În primul rând pentru că fac ce fac și ajung să nu pot să intru pe internet, sau să dau de conexiuni de te-apucă damblaua. Am avut probleme și cu telefonul, care a trebuit dus la reparat. În condițiile astea, ce era să fac?… Am plecat pe munte, prin pădure, de unde m-am ales cu febră musculară.

Înainte să încep, o dilemă: atunci când Moise & co. rătăceau prin deșert timp de 40 de ani, se hrăneau cu mană. De unde își făceau rost de ceva de băut? Există vreo teorie oficială pe direcția asta?

E 1 mai și mi-am luat pauză. E posibil să fi băut puțin prea mult vermut, de abordez astfel de subiecte senzaționale și interzise, dar sunt mult prea veselă ca să n-o fac. În cazul în care nu știați, yoghinii MISA sunt niște zei sexuali, niște maeștri ai artei senzuale. Masculii speciei, denumiți uzual „vira”, pot să și-o țină ridicată într-un perpetuum mobile care surprinde întreaga lume științifică. Iar femeile adevărate, denumite uzual „shakti”, sunt niște cadâne spirituale, de un erotism rafinat, elevat, debordant și plin de compasiune (cum poate fi erotismul plin de compasiune?… simplu! E dat tuturor celor nevoiași.)

Discutam azi cu mama despre ciocolată. Ea nu prea le are cu dulciurile în general, eu le am mai mult (în special cu ciocolata, pentru că mmm, ciocolată). Iar eu am decis la un moment dat prin facultate că ar fi cazul să mănânc mai puține dulciuri.