Sunt site-uri unde nu poți comenta. Ok, am înțeles, nu-i bai.

Câteodată stau liniștită la laptop, cu ultimii stropi de cafea lângă, și mă pocnește o confuzie existențială: cum pornesc o mișcare revoluționară în materie de moralitatea mâncării fără să dau copy-paste la un comentariu de-al meu căruia i-a dat deja copy-paste altcineva?

Bacalaureatul e o constantă a învățământului românesc – dar o constantă inconstantă, un mister prelung al zăpăcelii.

Către cei cu vârste sub 18 ani: regret că nu vă pot permite accesul.

Bla-bla, marș pentru normalitate, 8 iunie 2013, București, Piața Victoriei, ora 11.

Îi răspund aici lui Dorin Lazăr, care scria de curând despre Reductio ad Huidum: acel fenomen din presa/mentalitatea românească în care diverse dosare sunt judecate de opinia publică în raport cu cazul lui Huidu.

M-am trezit ca bătută. Cred că n-ar trebui să scriu despre Marquez la 3 noaptea.

Am o cunoștință pe net (nickname: Draco) care și-a postat odată soundtrackul pe care scria la diverse povestiri.

În continuare sunt complet îndrăgostită de Coursera. Mi-au plăcut diverse cursuri de la facultate, am înțeles mai multe decât mi-au plăcut, dar acum mă distrez făcând tot felul de cursuri interesante, bine explicate și mișto.

Mă bucur întotdeauna când o persoană cu care am ceva legături îndrăznește să-și dezvăluie un secret înnăscut și magnific, chiar dacă șocant, știind că cei care îl acceptăm, îl acceptăm oricum, cu bune și rele, cu ascunzișuri pure ale sufletului și cu ascuțimi nebănuite care ies la iveală când te privește în ochi.