Mi-a atras atenția un articol de pe nimic.info, în care Andreea spune că femeile trăiesc vieți duble. Trebuie să nu fie nici carieriste, nici familiste, nici iubitoare de copii, nici fără copii. Și tot așa. Contradicții, contradicții, contradicții.

Articolul acesta a apărut din cauză că există o preconcepție greșită că japoneza și chineza ar fi limbi asemănătoare. Nu-s. De fapt, au mai puține în comun decât româna și engleza. Sau româna și maghiara, de ce nu?

Discutam acum nu foarte mult timp cu Dorin despre analfabetismul funcțional: oamenii citesc, oamenii rețin, oamenii nu pricep ce au reținut. Unde e mai trist să ai astfel de analfabeți? În domeniul științelor exacte, al informaticii? În domeniul literaturii și al culturii? În domeniul lui, sau în domeniul meu?

Ca în fiecare an, Noua Dreaptă se mobilizează să vină la Sf. Gheorghe de 1 decembrie. Localnicii nu-i doresc, după cum spun clar și majoritatea consilierilor locali (da, în frunte cu un român). Și mă gândeam că-ți trebuie ceva nebunie să mergi acolo unde și cei pe care păsămite îi susții nu te vor.

Nu mai știu sigur, dar parcă J.K. Rowling spunea odată că există un moment dincolo de care nu mai poți da vina pe părinți. Vina lor are un termen de expirare – după o vreme se presupune că ești adult, matur și-ți vezi de viața ta. E absurd ca după 20 de ani să te răzvrătești ca adolescentul că nu te lasă părinții să faci X și Y, sau ca după 25 să le reproșezi că nu-ți dau bani de buzunar și nu te înțeleg. Nu neapărat că după 25 vezi că părinții te înțeleg complet, dar poți să începi să te prinzi că n-ai ce face în direcția asta.

Acum vreo două săptămâni am primit o înștiințare în cutia poștală: aveam o recomandată. Eu primesc tot felul de lucruri prin poștă, de la cărți la cadouri trimise de deviantArt și alte alea, dar de data asta n-așteptam nimic. Am sunat-o pe maică-mea:

Nu știu în cazul vostru cum e, dar eu mereu am simțit că n-am o înțelegere foarte profundă a filozofiei și că știu numai câte ceva pe aici, câte ceva pe acolo… Drept e că la noi la limbi străine cam așa am și învățat filozofia, în funcție de ce ne trebuia pentru alte cursuri.

Din când în când unei persoane de la guvernare îi intră în cap o păsărică și ciripește aia până-l înnebunește și omul vine cu o idee care e clar proastă, dar lui i se pare genială.

Cred că nu e un secret pentru nimeni în momentul de față că religia e o materie la care poți renunța – sau la care părinții pot să aleagă să nu participi. La noi la școală unii alegeau să meargă la ore de religie catolică/adventistă/ce-o fi, pentru că nu erau ortodocși.

Am multă treabă până pe luni-marți, așa că dintr-un non-chef teribil de a găti am fost la o pizza, cu care ocazie am apucat să explic teoria nivelului restaurantului, ghicit din pizza vegetariană din meniu. Partea bună e că nu-i musai s-o comanzi, e destul dacă te uiți ce scrie în meniu despre ea. (după ce comanzi cam orice tip de mâncare te prinzi care e nivelul restaurantului, bine e să te prinzi înainte)