Tot aud cuvinte mari: revoluție! Să-l dăm jos pe Băsescu/Ponta/toată clasa politică. Să schimbăm lumea! Să facem voluntariat, nu contează de care. Inspiră pe cineva! Schimbă universul! Revoluție, huo, să dărâmăm sisteme, să contestăm ordinea socială, să…
Around 2008-2009 I discovered that Project Gutenberg, which is one of THE best sources for free, out-of-copyright books, was suggesting that people can volunteer for producing those books. I signed up.
Idaho a postat un articol fain despre felul în care tinerii din ziua de azi fug de frustrare și asta le face rău, pentru că ajung să se complacă. Iar menajarea copiilor duce la rezultate din ce în ce mai slabe, pentru că sunt feriți de orice fel de supărare creativă, care să-i facă să vrea mai mult. Generația Z, copiii născuți după ‘90, nu sunt obișnuiți să fie frustrați și deci să facă lucruri care să le schimbe situația.
Am citit azi despre dispariția unei specii de nuferi care exista doar în rezervația de la 1 Mai. (via zoso) De ce? Pentru că oamenii de la pensiunile din 1 Mai și-au tras apă termală ca să aibă pentru turiși, fără autorizație, dar nu i-a amendat nimeni. Tot trăgând apă termală au reușit să sece o mare parte din lac, pe care n-a mai crescut nimic.
Din când în când mă ciocnesc de persoane care spun că femeile ori nu se joacă pe calculator, ori vor jocuri drăguțe, cu inimioare și toate cele. Din experiența mea lucrurile nu prea stau așa, doar că experiența mea e restrânsă la puținele femei pe care le cunosc.
Titlul „From Hell” – „Din iad” e preluat din antetul uneia dintre scrisorile pe care le-a trimis Jack Spintecătorul împreună cu jumătate din rinichiul uneia dintre victime. Nu e absolut sigur că scrisoarea a fost trimisă de el și că n-a fost o farsă, dar se crede că e adevărată.
De fiecare dată când mă întreb dacă am idei crețe, dacă vorbesc prostii, dacă spun aiureli sau alte asemenea, apelez la prieteni care să-mi ofere măsura anormalității mele. Îi descos puțin, le cer părerea. Dacă dau din umeri și-mi spun că-s ok, de obicei nu-mi mai fac griji, că știu că pot să mă bazez pe părerea lor.
Scrisoarea unei profesoare de română, Carmen Stoica, după evaluarea națională a ajuns virală. Pentru că tipa are dreptate. Dar nu vreau să vorbesc de toată scrisoarea, doar de o mică părticică din ea:
Cică în Cluj există unii care au o moară și autorizații să macine grâu și să facă pâine. Și cum măcinau ei grâu și făceau pâine, s-au trezit cu Poliția peste cap, venită în inspecție. Cum-necum, a apărut o problemă: oamenii n-aveau facturi pe făină! Și aveau o grămadă de făină, nu un pumn-două.
Tocmai am terminat de citit cartea academică a Mihaelei Precup, „The American Graphic Memoir: An Introduction„, un volum micuț de vreo 158 de pagini (cu tot cu index și bibliografie) care descrie un segment al benzilor desenate americane: cel al autobiografiilor, cu precădere al celor traumatice.