O fostă colegă din facultate, bellydanceriță, și-a luat ditamai rucsacul cu cort cu tot în spinare și a plecat prin Japonia de nebună, gata să se plimbe în sus și-n jos timp de vreo 70 de zile.

Pe la ora 1 ajunsesem în Meguro-ken. Mă simțeam bine, destul de fresh chiar. La un moment dat am trecut pe lângă niște fete care vindeau ceva produse de patiserie în stradă. Au încercat să-mi vândă, eu doar am zâmbit și am mers mai departe, dar le-am auzit spunând în urma mea:

– Fata asta era și în Shibuya!

Dap. Tot eu eram. Melcul, mergând șontâc cu casa-s spate.

Îți trebuie ceva nebunie ca să te apuci de așa ceva. Ceva mai multă decât am eu (sau poate n-am aceeași hotărâre).

Deea și-a făcut un blog aici, unde povestește de drum și toate cele. (la mine nu apar unele poze, în mod ciudat – la voi e ok?)