Cum convingi oamenii să se uite la mai puține seriale
Pasul 1: Te duci la oamenii de cultură din România și îi rogi frumos să-ți acorde câteva minute ca să înregistrezi un mesaj pro-cultură.
Pasul 1: Te duci la oamenii de cultură din România și îi rogi frumos să-ți acorde câteva minute ca să înregistrezi un mesaj pro-cultură.
Un lucru care-mi place la seria Discworld a lui Terry Pratchett e că, deși poveștile au toate loc în aceeași lume, nu e deloc necesar să le citești în ordine, ci au deseori sens și ca romane de sine stătătoare – așa că pot să recomand „Formidabilul Maurice și oastea rozătoarelor savante” fără nicio problemă.
„Fables” e o serie de benzi desenate scrisă de Bill Willingham, care a fost publicată în 150 de numere din iulie 2002 până în iulie 2015.
Nu știu dacă mi se pare doar mie sau chiar așa e, dar în ultima vreme remarc că se tot reinterpretează basme. O fi un curent (sau poate e de mai demult și de-abia acum îl remarc eu).
C.S. Lewis (1898-1963) e cunoscut publicului larg mai ales pentru seria de cărți pentru copii „Cronicile din Narnia”, pe care o recomand azi – însă unui public doar vag mai restrâns îi este cunoscut și pentru scrierile lui religioase.
După cum se vede, sunt un pic în urmă cu recomandările de cărți – unde „un pic” înseamnă mai mult de jumătate de lună. Pe scurt:
Am cumpărat acum nu foarte multă vreme „Dominația masculină” de Pierre Bourdieu, publicată la noi la Editura Art și, acum că am început s-o citesc, am avut o surpriză foarte neplăcută.
Asta e o poveste adevărată.
Se duce un tip la un arhitect și îi spune că a început să construiască ceva, dar au venit oficialitățile să-l ia la rost că n-are autorizație. Și, ei bine, ce să facă? Vrea și el un proiect ca să-și poată lua autorizația, chit că tardiv și cu amendă.
Vorbeam de curând cu o prietenă despre una dintre temele noastre recurente de discuție, misticismul medieval, care e mult mai fascinant decât pare, mai ales dacă îl discuți în cercurile care trebuie.
„Wide Sargasso Sea”, scrisă de Jean Rhys și publicată pentru prima oară în 1966, a fost tradusă și publicată de două ori la noi din câte îmi dau seama. Am văzut prin anticariate o versiune veche cu numele de „Marea Sargasselor” și una mai nouă de la Leda, „Întinsa Mare a Sargaselor”. Amândouă par să nu mai fie disponibile prin librării. (Asta ca să rezolvăm problema traducerilor din prima.)