Pentru că e luni dimineață, mi-am unit forțele cu ale maică-mii, ca să tergiversăm împreună (am ajutat-o mult, fără mine ar fi apărut riscul să se apuce de treabă). Mai exact, de câteva zile tot văd postări și comentarii despre un bloc din Grozăvești care are niște stâlpi nealiniați între etaje. Postarea originală e aici, cu pozele făcute de Iuliu Oana. Articolul care mi-a apărut pe Facebook în dimineața asta e cel de la NWRadu.
Am tot respectul pentru oricine care poartă nume ca Rainbow („Curcubeu”), iar numele real al autoarei de azi chiar e Rainbow Rowell.
Recomandarea asta există doar ca să pot discuta de istoria teatrului și despre motivul pentru care nu prea știți piese de teatru scrise între Antichitate și Shakespeare. Pentru context, „Everyman” e o piesă anonimă din 1530, din Anglia.
Nu e un secret că-mi plac cărțile japoneze traduse la Polirom – selecția e bună, traducerile sunt fluente, volumele sunt în general mai accesibile decât cele publicate la Humanitas. „Cronica zeiței” de Natsuo Kirino (publicată pentru prima oară în 2008) e o carte interesantă publicată la ei.
Această carte NU este recomandată în seria „Cartea de azi”. (și nici în general)
Acum câteva zile, când vorbeam de „Arhivista Wasp”, spuneam că nu-mi vine să cred când văd că au fost traduse anumite cărți în română, pentru că mi se par genul de mici comori peste care dai rar și care poate n-ar prinde la publicul larg.
„Zei mărunți” e o carte din seria „Discworld” de Terry Pratchett publicată în 1992, dar se poate citi și singură – poate cu atât mai mult cu cât personajele principale nu-și fac apariția și prin alte cărți.
Am văzut azi o frază care spunea ceva despre un „evenimentele din Budapesta, Ungaria și Madrid”. Nu astea erau orașele și țara, dar asta era situația. Acuma, nu e exclus să fi mâncat omul care a scris textul o virgulă, lucru care se mai întâmplă, dar mi-a amintit de faptul că învățăm uneori în școală tot felul de prostii.
A fost odată ca niciodată o vreme în care mă uitam mai mult la seriale, iar unul dintre acelea era interminabilul „Supernatural” (a ajuns la sezonul 13; încă fac noi episoade, eu cred că am rezistat până pe la sezonul 8 sau 9). Pentru că mă distrau personajele, am făcut ce mai fac uneori și am dat o căutare după fanfiction bazat pe „Supernatural”. Sau poate a început să-mi recomande o prietenă fanfiction bazat pe „Supernatural”, nu mai știu.
Sunt cărți care-mi plac destul de mult, dar pe care mă mir că le mai citește și altcineva în afară de mine. Sunt mai ciudate, nu funcționează ca la fel ca majoritatea poveștilor și nu prea mi se par, neapărat, pe gustul publicului larg.