Roxana-Mălina Chirilă

Terry Pratchett și Stephen Baxter – Pământul lung

Înainte să mă apuc eu să studiez filologia și să mă ocup de traduceri, am învățat câteva grămezi de lucruri din științele exacte. Am fost pe la concursuri de fizică (inclusiv la olimpiada națională), am fost pe la concursuri de matematică (inclusiv la olimpiada națională), am făcut un an de facultate de matematică-informatică, așa că începe să mă enerveze toată tevatura cu problema de la Evaluarea Națională, cu graficul de care unii zic că e incorect.

S-a întâmplat odată că m-a luat un pic nebunia și am ajuns să mă uit la tot felul de serii de benzi desenate. Și așa am ajuns să observ că una dintre pasiunile mele mai vechi, seria Fullmetal Alchemist, putea fi cumpărată pe de-a-ntregul, într-o cutie șmecheră, creată special pentru colecționari și nebuni.

„Calea regilor” de Brandon Sanderson e o carte de fantezie (fantasy) enormă, dar care se citește foarte ușor. Bine, când zic că e „o carte”, vreau să spun că sunt de fapt două volume, unul de vreo 650 de pagini, celălalt de vreo 800 de pagini.

Am senzația uneori că până și cuvântul „critică” ar putea să-i facă pe unii să dea în apoplexie. Critica e rea, criticii sunt niște oameni care vin și despică firul în patru ca să se plângă, să fie răi, să lovească în autorii cei buni, să distrugă lucrurile care ne plac tuturor.

Bănuiesc că, atunci când nu sunt ocupați să fie în mijlocul acțiunii, oamenii care trăiesc prin Westeros și Essos își duc viața destul de previzibil.

V-am mai zis că-mi plac cărțile lui Sergiu Someșan – cea mai nouă de pe piață e „Comisarul și cei șapte pitici”.

„E greu să fii zeu” e un SF atât de rusesc încât nu prea seamănă ca stil de scriere cu cărțile obișnuite din genul SF.

Câte cărți vinde George R.R. Martin în România? Câte cărți vinde un scriitor român? Câți cititori de SF și fantasy sunt în țară? Ce fac cei de la Uniunea Scriitorilor cu banii primiți de la edituri? Și, inevitabil: câtă lume mai citește cărți?

Am învățat să citesc înainte să ajung la școală, probabil din curiozitate. Am continuat să citesc și după ce am dat de abecedarul cu fetița al cărui tată era tractorist și în care toamna venea încărcată de gutui, probabil din plictiseală. Prin școala primară citeam Cireșarii, mai târziu am ajuns la Karl May (care, între noi fie vorba, mi se pare mult mai mișto decât James Fenimore Cooper) și tot așa.