Roxana-Mălina Chirilă

Duminică am trecut și eu pe la Bookfest, de unde m-am ales cu mult mai multe cărți decât estimasem inițial că aș vrea să iau. Am trecut pe la Datagroup, unde Dracula’s Kitchen arăta mai mult decât excelent și de unde am cumpărat și am primit cărți de Sergiu Someșan (cele mai noi apariții: URSSA și Vampirul din strada Sforii), am văzut unele dintre cele mai frumoase coperți la Editura All(fa?) și am remarcat standul de la Shambala, care avea coperțile cu cel mai urât Iisus Hristos din întreaga expoziție.

Nu e o carte _rea, _Komayo de Nagai Kafu, dar, întocmai precum această frază, este puțin întortocheată și nu foarte plăcută la citire.

Vi s-a întâmplat vreodată să aflați de vreo chestie pe care „ar fi trebuit s-o știți” la o grămadă de timp după ce nu mai poate fi dezbătută? Că am senzația că sistemul românesc de stat funcționează pe principiul că dacă nu te duci să cauți decizii și proiecte care te-ar putea influența până și în ultimul dulap încuiat „destinat publicului”, chiar dacă se află într-o toaletă dezafectată dintr-o pivniță fără lumină și fără scări dintr-o clădire oficială, înseamnă că nu-ți dai silința și deci nu ai un cuvânt de zis cu privire la decizia/proiectul respectiv.

Azi am intrat pe Adevărul, am făcut slalom printre link-uri despre ce face ea înainte de sex și la ce vârstă îi scade ei libidoul și anunțuri ȘOCANTE și am reușit să descopăr că dacă jurnaliștii de la Adevărul au o calitate, aceea e că știu să-și citeze sursele.

Această postare nu este o postare propriu-zisă. Este un loc de desfășurare pentru comentatorii frecvenți și semi-frecvenți care au lucruri de zis și discutat, se întâlnesc pe aici și discută pe unde apucă.

În orașul meu natal, Sf. Gheorghe, mereu se întâmplă ceva. Ba e un târg, ba e un festival de teatru, ba vin unii să cânte jazz la muzeu, ba e un concert de muzică clasică. Orașul înflorește de câțiva ani încoace, parcul a fost reamenajat (și are un iaz mic plin de nuferi acum), cafenele, restaurante, chestii.

Acesta este un articol despre League of Legends care li se adresează jucătorilor de League of Legends. Nu e un articol de interes general, pentru că am de gând să intru în detalii extrem de specifice, care țin de joc, și n-am de gând să mă opresc să explic termeni sau concepte generale de joc.

Cumva, cumva, m-am lăsat târâtă afară din dumincă și dusă la cinema ca să mă uit la Mad Max: Fury Road, deși am o obiecție morală împotriva unor elemente din film, care țin mai mult de estetică decât de altceva: nu prea mă distrează nici deșerturile, nici umanoizii degenerați care au nevoie de zece tone de machiaj.

După o discuție destul de lungă la articolul despre proprietatea intelectuală ca materie de liceu, mi-e din ce în ce mai clar că nu se înțelege foarte clar cum e cu proprietatea asta intelectuală și la ce e ea bună. De ce e pirateria nașpa, de ce informația „nu vrea să fie liberă”, de ce nu „toți autorii vor doar să fie citiți”.

Un pastor e posedat de o ființă supranaturală cu puteri divine, care se trage din povestea de dragoste ilicită, imorală, contra naturii, blamată, dintre un înger și un demon. De unde și numele de Preacher al seriei lui Garth Ennis.