A fost odată ca niciodată, pe când eram mică, dar nu mai țin minte cât de mică, un episod care mi-e tare drag și care nu s-ar mai putea petrece astăzi, pentru că tehnologia a evoluat prea mult. Am crescut printre planșe de arhitectură și proiecte la care se lucra mai ales ziua, dar uneori și noaptea, iar weekendurile erau mai degrabă orientative decât bătute în cuie. Taică-meu era pasionat de orice ținea de tehnologie, așa că prin anii ‘90 făcea import de calculatoare din Ungaria și aveam și noi, și el câte un calculator acasă.

Când ești într-un mall și vrea să meargă la baie, te întreabă unde sunt grupurile sanitare. Dacă spui „pompieri” sau „ISU”, capătă o privire bântuită. Dacă îi spui că cineva are expertiză tehnică în construcții, înțelege că respectivul are un document care atestă starea tehnică a unei clădiri. În niciun caz nu înțelege că respectivul ar fi vreun expert. Dacă-l inviți acasă la tine, îți spune dintr-o privire în care pereți poți să bați cuie și în care nu.

Citeam acum articolul lui Zoso despre motivele pentru care nu-și construiește o casă. Am râs una bună când am citit primul motiv. Dintre toate, partea cea mai groaznică e aia cu întinsul mult peste plapumă, de aceea spun că nu am destui bani. Ah, dacă tot ne facem casă, hai să facem și două dormitoare de oaspeți, o uscătorie, un dressing, 4 băi, beci, pod, o debara mare, un garaj pentru două mașini si încălzit și naiba mai știe ce.

Ca fiică de arhitecți aud aceleași povești de ani de zile. Trei din punctele de mai jos le țin minte încă de când mă jucam cu mașinuțe prin casă, al patrulea n-a existat până acum câțiva ani. Toate afectează un număr mare de persoane care vor să-și construiască diverse chestii, ori o casă pentru ei, ori ceva pentru un business. 1. Construcția costă mai mult decât crezi. Dacă nu cumva ești unul dintre puținii oameni extrem de pesimiști și/sau unul dintre cei care au lucrat în businessul construcțiilor de hăt demult, șansele sunt să crezi că dacă ți se spune că o casă iese la 60.

Îmi place să trec pe la ai mei pe la firmă din în când că nu știi niciodată ce găsești pe acolo. Uneori găsești o bicicletă, o cască de motocicletă, hărți, cărți, imprimante, un iepure de jucărie, pietre semi-prețioase, un aparat de făcut lapte de soia, roșii de balcon în ghivece puse pe balcon, componente de calculatoare, afine, un trepied (uneori nu-l găsești, chiar dacă-l cauți), creioane colorate, un bloc de desen, un colaborator adormit pe un fotoliu etc.