Roxana-Mălina Chirilă

cartea de azi

[13 ian] Cartea de azi: „Sunstone” de Stjepan Šejić

E sâmbătă, deci e ziua recomandărilor mai ciudate. „Sunstone” de Stjepan Šejić e o serie de benzi desenate despre două tipe aflate într-o relație BDSM. Are umor, e romantică, e sexy, e tot ce trebuie. Mergeți și citiți-o. Hm? Sunteți încă aici? Ok, pot să scriu mai mult context. Stjepan Šejić e un croat care scrie și desenează benzi desenate, dintre care unele sunt publicate online, mai mult sau mai puțin gratuit.

[12 ian] Cartea de azi: „Grădinarul” de Rudyard Kipling

Azi e prima oară când trișez și nu recomand o carte, ci o povestire scurtă: „Grădinarul”, de Rudyard Kipling, publicată în 1925. Nu văd să fie tradusă pe undeva, din păcate. Am descoperit-o de curând și, la prima citire, mi s-a părut cât se poate de banală: e despre o femeie sinceră și bună la suflet dintr-un sat din Anglia, care a ajuns să-l crească pe fiul fratelui ei. Fratele ei, oaia neagră a familiei s-a încurcat cu o indiancă și a murit într-un accident cu câteva săptămâni înainte de nașterea copilului, iar Helen a reușit s-o convingă pe mamă să renunțe la bebeluș pentru o anumită sumă de bani și s-o lase pe Helen să-l crească.

[11 ian] Cartea de azi: „Candide” de Voltaire

Trăim în cea mai bună dintre toate lumile posibile și toate lucrurile tind spre bine. Lumea e frumoasă și roz, nimic nu e cu adevărat rău, oh, ce lume bună e aceasta. În cazul în care v-ați săturat de atitudinile astea pline de optimism, Voltaire vă înțelege perfect. Pe vremea lui nu prea erai bombardat de citate vesele pe Facebook, dar un filozof important (Leibniz) spusese ceva de genul că aceasta este cea mai bună dintre toate lumile posibile, deoarece Dumnezeu e binevoitor – iar asta înseamnă și că tot răul e spre bine.

[10 ian] Cartea de azi: „Artemis Fowl” de Eoin Colfer

Artemis Fowl e un băiat de doisprezece ani care nu prea seamănă cu ceilalți copii de vârsta lui. În primul rând, e dintr-o familie putred de bogată, chiar dacă acum averea lor nu mai e ce a fost. În al doilea rând, e un geniu. Și în al treilea rând, e un infractor periculos. „Artemis Fowl” a fost publicat în 2001, iar autorul Eoin Colfer (care are numele ăsta pentru că e irlandez) a primit câteva premii, a vândut o grămadă de cărți, a devenit cunoscut în întreaga lume și s-a apucat să scrie și alte volume.

[9 ian] Cartea de azi: „Nu sperați că veți scăpa de cărți” de Umberto Eco și Jean-Claude Carrière

Jean-Claude Carrière este un regizor, scenarist și actor francez, care a primit Oscarul pentru întreaga carieră în 2014. Asta în cazul în care, ca și mine, v-ați uitat la titlu și v-ați întrebat cine o fi și el. „Nu sperați că veți scăpa de cărți” (publicată în 2009) e de fapt o înregistrare a unei conversații între Jean-Claude Carrière și Umberto Eco (acesta din urmă e un italian care scrie enciclopedii cu fir narativ cărora le spune „romane”).

[8 ian] Cartea de azi: „Tati” de Vlad B. Popa

N-o să prea vedeți cărți românești pe aici, pentru simplul motiv că pe majoritatea dintre ele le recomand doar pentru aprins focul. Însă fiecare pădure are și verziturile ei. La nivel declarativ, „Tati” de Vlad B. Popa e o carte care despre cum e să fii părinte și cât de simpatici sunt copiii. În general, astfel de povești mă interesează fix cât negru sub unghie, așa că le-aș fi ignorat fericită și pe astea, dacă nu mi-ar fi fost vârâte în brațe și dacă n-aș fi știut dinainte ce poate face Vlad B.

[7 ian] Cartea de azi: „Jonathan Strange & Mr Norrell” de Susanna Clarke

Dacă mă trezești din somn și-mi spui să-ți recomand o carte, sunt șanse mari să spun „Jonathan Strange & Mr Norrell” de Susanna Clarke. Volumul a fost publicat în 2004 și a fost romanul de debut al autoarei, care a primit un milion de lire sterline avans pentru el și primul tiraj a fost de 250.000 de exemplare, pentru că Bloomsbury au fost _atât _de siguri de succesul ei. Bine, ea mai publicase câteva povestiri scurte, absolut accidental, pentru că cineva i-a dat pe șest o poveste de-a ei lui Neil Gaiman, care a dat-o mai departe cuiva care făcea o antologie de povestiri, iar Clarke s-a trezit sunată și rugată să-și vândă povestirea respectivei antologii, ea nici măcar neștiind că povestirea respectivă a ajuns la oricine.

[6 ian] Cartea de azi: „English As She Is Spoke” de Pedro Carolino

A fost odată ca niciodată un portughez care a vrut să scrie un ghid de conversație portughez-englez. Poate avea intenții bune. Eu îl bănuiesc că voia să se îmbogățească rapid. Cert e că a luat un ghid de conversație portughez-francez și l-a tradus mot-a-mot în engleză, cu ajutorul unui dicționar, pentru că de fapt nu știa nicio boabă de engleză. În 1855, portughezul Pedro Carolino a publicat minunea numită „English As She Is Spoke”, care până la urmă, în 1883-1884, a ajuns să fie publicată în America, cu o prefață de Mark Twain, și în Londra.

[5 ian] Cartea de azi: „The Navigation of Feeling” de William M. Reddy

Ce sunt emoțiile? Sunt un dat? În ce fel sunt controlabile? Sunt influențate de cultura din care facem parte? Cum arătau emoțiile în trecut? Dintre toate cărțile pe care le-am citit pentru masterat, „The Navigation of Feeling” de William M. Reddy e una dintre cele care mi-au rămas cel mai puternic întipărite în minte – din păcate n-a fost tradusă în română, deci mă tem că recomandarea asta e mai mult pentru bilingvi (sau pentru edituri, de ce nu?

[4 ian] Cartea de azi: „Odiseea” de Homer

Am spus că ziua de joi e rezervată clasicilor – și ce poate fi mai clasic decât Homer? „Iliada” și „Odiseea” au fost scrise acum mai bine de două milenii și jumătate și au ajuns apoi să fie la baza studiilor grecilor antici. În vremurile mai moderne, Homer a ajuns să fie citit și recitit și predat în cele mai neobișnuite locuri, cum ar fi unele școli rurale din Irlanda secolului 18 (imaginați-vă un Humulești în care ceaslovul e înlocuit de „Odiseea”).