Se dă următoarea propoziție: „Satira virulenta a [regimului], [textul] pune sub lupa, in tonalitati umoristic-grotesti, descompunerea morala, minciuna, oportunismul, tarele unui regim aflat intr-un declin ireversibil.” Am găsit-o acum vreo două zile pe un site și, dintr-o singură privire, mi-am dat seama că se referea la una dintre următoarele: 50% din postările pe teme politice pe care le văd pe Facebook (alea care se vor ironice); o grămadă de articole de pe diverse bloguri (alea care se vor politice și ironice); cam tot blogul lui Ovidiu Eftimie; 90% din Times New Roman; Cațavencii; oricare din vreo 500 de pancarte de la proteste; „Poveste despre două orașe” de Charles Dickens (e cu Revolția Franceză); „Fahrenheit 451” de Ray Bradbury; „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley (nu mai știu dacă e și cu oportunism, dar ar putea fi); „O scrisoare pierdută” de I.