Roxana-Mălina Chirilă

Filozofeală

Considerente subiective despre două tipuri de bărbați

Discutam cu cineva nu demult că dacă e vorba de bărbați care vor ceva de la o femeie, cred că un Casanova îi e superior unui individ cu înclinații religioase/spirituale. Cu un Casanova știi exact unde stai și ce vrea de la tine. Un Casanova te sună și zice „Salut, trec pe la tine diseară?” Și tu zici da sau nu, după cum ai chef, dispoziție, statut relațional etc. Oricum ar fi, un Casanova nu-ți încurcă viața mai mult de câteva zile, hai săptămâni dacă ai făcut imprudența să crezi că totuși ar putea rezulta o relație, după care gata și la revedere.

Autoreflexivitate

NOTĂ: În urma confuziilor, aș dori să precizez că ACESTA NU ESTE UN ARTICOL DESPRE HOMOSEXUALI. Nu este nici un articol despre Paolo Lagana. Acest articol este despre ACCEPTABILITATEA INSULTELOR ÎN SOCIETATEA NOASTRĂ și despre standardele duble pe care le avem. V-am aruncat fitilul cu insultele care sunt ok, dacă nu ne place omul. Și văd că Dorin mi-a și răspuns, punctând că apăr o paiață (adică că zic că nu e ok să insulți și să scuipi în față un tip care umblă în tocuri și colanți colorați în România).

Insultele sunt în continuare ok, dacă nu ne place omul

Un tip a fost insultat, dar e ok, că nu ne place de el. E ciudățel. E un pic dubios, ai putea spune. Are o față care cere palme, așa că normal că dacă îl repede lumea e în regulă. De fapt, se și poartă ciudat. Are niște haine nepotrivite, așa că merită să fie scuipat de necunoscuți pe stradă. Nu e ca noi, așa că e ok. Nu s-a adaptat standardelor, nu și-a dat seama în ce fel de țară se află, așa că e normal să fie disprețuit și înjurat de oameni care n-au schimbat prea multe cuvinte cu el.

Vegetarian într-o țară carnivoră

În general cunosc două tipuri de vegetarieni: cei care nu mănâncă carne și cei care îți scot ochii cu faptul că nu mănâncă carne. Când ieși cu ei la restaurant, primii comandă discret un cașcaval pane, sau legume nu știu de care. Ceilalți îți povestesc despre cum niște animale au murit ca să te hrănească pe tine și îți putrezesc ție acum în burtă și ei n-o să facă cancer, dar tu da, iar ei o să trăiască mai mult și tu nu.

Despre cum îmi trăiesc viața.

E incredibil câte chestii nu fac cum trebuie. Știu, pentru că mi se atrage atenția foarte des: sunt prea dură cu oamenii nu sunt destul de dură cu oamenii îmi pierd timpul cu MISA nu dedic suficient din viața mea MISA-ei scriu în loc să programez scriu articole în loc să scriu cărți scriu fantezie întunecată în loc să scriu chestii vesele am băgat sex în diverse chestii pe care le-am scris mă lupt cu morile de vânt combătând diverse chestii nu combat ceea ce ar trebui să combat nu promovez ce ar trebui să promovez promovez ce n-ar trebui promovat mă joc pe calculator în loc să [ceva] nu am un blog cu un anumit specific, ci vorbesc despre toate prostiile În fine.

Insultele sunt ok, când nu ne plac insultații

Eu nu prea mă uit la televizor decât dacă nimeresc prin preajma unuia și se întâmplă ceva interesant acolo, sau dacă sunt cu cineva care vrea să se uite. Așa că ratez tot felul de faze. De exemplu, faza de la X-Factor, unde cântărețul Cheloo s-a luat de un concurent pentru că e homosexual (și bănuiesc că s-a îmbrăcat în stilul camp gay, că altfel nu-mi explic ce-i veni). Citez: „Ai cântat, eu dispreţuiesc tot ceea ce eşti, ce reprezinţi, şi ţara asta te va trimite acasă, cu siguranţă.

Problemă conceptuală cu ființe supranaturale și o schimbare de sex

Să zicem că ai o poveste fantasy în care o tipă poate să-și modifice înfățișarea în mod drastic (e un shape shifter, da?) și la un moment dat își ia un corp masculin. Deci tipa devine bărbat, cu toate trăsăturile fizice aferente. În poveste apare un alt personaj, care e bărbat și care e într-o relație cu ea. El o recunoaște, chiar dacă ea e în continuare în corp masculin.

NaNoWriMo – ziua 5

Cuvinte scrise: 1119 Cuvinte în total: 6170 Majoritatea zilei de ieri s-a dus pe alte chestii. Ca să fiu la zi cu numărul de cuvinte, azi ar trebui să scriu până pe la 10.000. Deci e vorba de aproape 4000. Nimic imposibil, doar că am și altă treabă de făcut. Ceea ce înseamnă că nu mai intru pe Yahoo! messenger deloc și răspund la variațiuni de „Nimeni nu socializează cu mine!

New Age-iști și alții

Azi m-am convins: nu prea mă (mai?) împac cu New Age-ul. Știți ce-i ăla, nu? Tu ești Sinele, tu ești cheia transformării din viața ta. Tu ești Dumnezeu, toată schimbarea vine din tine. Universul e sublim și conștiința permează totul. Noi afectăm lumea. Fii tu însuți, găsește adevărul din tine! Adevărul e paradoxal, energia se află în spatele materiei. E ok. Dați-i înainte. Doar că nu mai am răbdare cu chestiile astea, mai ales când apare câte un blajin gen Eckhart Tolle care spune trei cuvinte/minut, sau câte o persoană cu voce ușor sfârșită și visătoare care vorbește despre misterele universului spunând aceleași chestii pe care le-am tot auzit.

Lucruri copilărești

Odată i-am spus cuiva că sunt într-o fază rock a vieții mele. „E o copilărie,” mi-a zis, „peste câtva timp o să-ți treacă”. El fusese pasionat de rock în tinerețe, dar îi trecuse. Știa totul despre rock și-l depășise. Îmi plac bărbații cu părul lung. Mi s-a spus că e o copilărie, înseamnă că-mi plac rebelii. E ciudat, eu aș fi putut să jur că-mi place părul lung, nu rebelii, dar cei care au trecut prin faza îndrăgostelii de rebeli și au depășit-o știu totul.