Maică-mea are un laptop Toshiba de pe vremea când eu eram în liceu. Arată bine mașinăria, dar e depășită de tehnica actuală… cu o singură excepție care era mișto. Laptopul ei are buton de volum. De-ăla cu rotiță zimțată, cum era la walkman-urile de pe vremuri. Foarte mișto chestia. Mai ales dacă ai obiceiul să scoți laptopul în locuri unde n-ai chef să sune nimic. La cursuri la facultate, în cafenele unde e lume în jur, într-o firmă în care se discută, la conferințe unde e mai ușor să tastezi decât să scrii de mână, în dulap când ți-au spart hoții casa și ți-ai lăsat telefonul la câteva camere distanță, într-o mănăstire de călugări budiști care sunt mai tăcuți decât o cameră izolată fonic sau în orice alte situații probabile sau improbabile.

Se pare că s-a inventat un laptop care se încarcă de la soare, are o baterie care ține 8-10 ore și pe care poți să-l scapi în lac, că e rezistent la apă. În plus, cică e solid și rezistent, să-l tot scapi pe jos că degeaba, nu-l strici. (și e mai ieftin decât majoritatea laptopurilor de la noi) Uite aici. „Sol” i-au spus creatorii, cei de la compania WeWi (de care n-am mai auzit).

…pentru că am nebunia acum. Da, îl iau de pe răul de eMag, unde a ajuns momentan la un preț ok: un laptop Lenovo, mai exact.

Momentan funcționez pe un Desktop cu Intel Core 2 Duo (2.33 GHz), 2GB RAM, NVIDIA GeGorce 7300 GT și un laptop MSI Wind U100 cu Intel Atom, 2 GB RAM (cu partea grafică integrată). Adică ambele cam depășite de situație, deși încă pot să mă joc pe el dacă vreau… dacă vreau să mă joc Kingdom of Loathing sau Might and Magic VII. Și pot să editez și chestii video, dacă sunt scurte și ușoare și nu vreau să fac prea multe. Din când în când, dacă vreau să-mi fac de cap, bag un Sacred (de la Ascaron) sau deschid un program de editare grafică (GIMP, de exemplu) și îmi fac de cap ca un copil teribil ce sunt.