Dorin spune azi, pe bună dreptate, că nu știm ce opere intră în domeniul public în România în 2022.

Am vrut să citesc trei romane de dragoste, dar lucrurile s-au complicat.

Există mai multe moduri de a privi o problemă. Se dă următorul paragraf al lui Vlad Pașca (dacă nu-l știți, e ok, contează ideea aici):

Odată ca niciodată, în vremuri imemoriale care au durat până acum câțiva ani, nu obișnuiam să citesc romane de dragoste.

Acum un număr de ani citeam predominant literatură din secolul 19, iar acum mi-a revenit cheful pentru povești mai vechi.

Umberto Eco – „A spune cam același lucru: Experiențe de traducere”.

Hai să ne uităm la un screenshot al unui articol peste care am dat nu demult:

După cum spune bara din dreapta a blogului, acum citesc Faust, varianta Goethe.

Între timp, în lumea largă: o editură-gigant, Hachette, se bate cu Amazon (magazinul online, nu fluviul).

3 chestii. Acum nu foarte mult timp, ziceam că mi-am pierdut respectul pentru niște scriitori români care habar n-au pe ce lume trăiesc.