Câteodată stau liniștită la laptop, cu ultimii stropi de cafea lângă, și mă pocnește o confuzie existențială: cum pornesc o mișcare revoluționară în materie de moralitatea mâncării fără să dau copy-paste la un comentariu de-al meu căruia i-a dat deja copy-paste altcineva? Că urlă pregătirea academică din mine cu furie nebună: „Auto-plagiat! Auto-plagiat!” (și iar mă penalizează Gugăl că repet ce-am zis; lui Gugăl nu-i place să repet ce-am zis și mă penalizează)