Când am început să citesc benzi desenate japoneze, am început să caut și liste cu autorii importanți din domeniu. Adică, ok, nu am nimic împotriva seriilor pentru adolescenți, dar eram curioasă care sunt cărțile considerate mai importante la ei. N-a trebuit să caut mult până am auzit de Osamu Tezuka, care scosese o serie numită „Astro Boy”, desenată într-un stil foarte copilăros. N-am găsit-o, dar nici n-am căutat-o prea tare. Am descoperit și că avea ceva benzi desenate despre Buddha, pe care iar nu le-am prea găsit (și, când am găsit câte ceva, nu mi-am dat seama care volum din serie era; probleme, probleme) și nu m-am putut decide dacă vreau să mă arunc cu capul înainte și să cumpăr o serie întreagă de un autor de care nu știu dacă-mi place.

S-a întâmplat odată că m-a luat un pic nebunia și am ajuns să mă uit la tot felul de serii de benzi desenate. Și așa am ajuns să observ că una dintre pasiunile mele mai vechi, seria Fullmetal Alchemist, putea fi cumpărată pe de-a-ntregul, într-o cutie șmecheră, creată special pentru colecționari și nebuni. M-am mai uitat la alte serii de manga disponibile la fel și am dat și peste Claymore, o serie de care am tot auzit, dar pe care n-am citit-o.