Tot aud cuvinte mari: revoluție! Să-l dăm jos pe Băsescu/Ponta/toată clasa politică. Să schimbăm lumea! Să facem voluntariat, nu contează de care. Inspiră pe cineva! Schimbă universul! Revoluție, huo, să dărâmăm sisteme, să contestăm ordinea socială, să… Eu le-am dat tuturor oamenilor ăstora o denumire: post-revoluționari. De ce post-revoluționari? Din două motive. O dată, pentru că tind să fie după o revoluție sau revoltă, una reală. Revoluția din ‘89 are ecouri prin bojocii media și prin aerul din plămânii protestatarilor care se adună acum pe la Universitate.