Ce vor naționaliștii, în fond?

Să-mi explice și mie careva. Pentru că efectiv mi se pare că oamenii ăștia nu vor nimic concret. Se strâng împreună și strigă despre trecutul glorios și Eminescu, despre sufletul neamului și dragostea de țară până când în loc să zic „Sunt româncă” spun „Sunt transilvăneancă”. E drept că străinii nu știu că Noua Dreaptă a mărșăluit odată pe străzile din Sf. Gheorghe, strigând „Harghita, Covasna, pământ românesc!” (în curând vor striga, probabil, „București, capitala României!” sau „H2O, înseamnă apă!”), dar știu eu și mă ia o ușoară jenă, de parcă aș fi în preajma grupului de liceeni beți care cântă și râd la volum maxim la 3 noaptea.

M-am uitat pe site-urile lor, la manifestele lor, la ideile lor. Și am ajuns la concluzia că nu vor, pe bune, nimic. Eventual să se unească Moldova ailaltă cu România. În rest, la fel ca un elev care a terminat a 12-a și nu a putut să ia Bacul din lipsă de noroc și lume răuvoitoare la adresa lui, spiritul naționalist român pare să nu vrea nimic decât să fie bine, preferabil perfect, fără să facă nimic. Vrea recunoaștere, dar nu știe pe ce. Nu creează. Nu promovează valori existente și concrete, nu vine cu soluții, nu are eleganță în dezbateri. Cel puțin din câte văd eu.

Dragostea asta de țară o fi poate superbă și nu știu eu, dar mie-mi aduce aminte de genul de iubire a unui ex obsesiv care-ți apare la ușă, „Te iubesc toantooooooooooooooooooo, ce te faci tu fără mine?” după care are pretenția să fie mângâiat pe cap pentru că a avut bunăvoința să simtă o emoție.

Păi mă, oameni buni. Filozofii germani sunt apreciați din multe motive, dintre care unul e că există. La fel ca și profesionalismul german – sunt multe lucruri de zis despre el, dar există. Cultura franceză e superbă – pentru că este prezentă, în primul rând. Nu are câte un sporadic personaj căruia trebuie să i se ridice altar de către toată populația, că altfel e bai mare. Are mai multe personaje, poți alege. Oamenii ăștia ar putea să se așeze pe lauri și să zică, „No, ce tari am fost, iubiți-ne și acum!” dar uite că ei continuă să miște și să facă câte ceva remarcabil și azi. Cultura lor se promovează existând în continuare. Se lucrează la ea. S-a tot lucrat la ea.

Promovează naționalismul nostru ceva? Face pe cineva să crească? Naționaliștii noștri promovează ii? Sunt în căutare de talente de orice natură care pot să crească și pe care să se poată pune baza unei culturi? Susțin acordarea de mai multe fonduri ministerului educației, ca generațiile viitoare să crească mai sigure pe sine și mai valoroase? Au planuri concrete de orice fel?

Pentru că deși mă uit, nu văd decât mult zgomot. Poate nu-i înțeleg eu, poate nu văd decât suprafața – caz în care să mă lămurească și pe mine cineva care-i faza de fapt.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *