Uneori studenții se revoltă aiurea.

Să ne fie perfect clar: Universitatea București nu e locul meu de vis. Sunt profesori buni pe acolo, sunt și profesori care trag mâța de coadă, oameni profesioniști și oameni mai slab pregătiți. Uneori mi-a fost scârbă de anumite chestii – de exemplu, de fapt că foarte pe față nu se citesc licențele și disertațiile. Sau faptul că uneori profesorii predau materii pentru care nu sunt deosebit de pregătiți.

Mi-am băgat picioarele și am zis că nu mă mai întorc acolo, chit că pot numi câțiva profesori de la care aș mai avea de învățat. Sistemul, delăsarea, haosul. Aș mai face cursuri de istorie medievală cu Ioana Gogeanu, dar n-aș mai vrea să trec prin cursurile ținute de profesori de la ASE, care m-au făcut să înțeleg de ce Academia de Studii Economice e cotată din ce în ce mai prost (la noi au ajuns pentru că șefa de master a înțeles greșit ce vor studenții filologi, cred).

Sunt tone de probleme. Profesori care lipsesc o mare parte din cursuri (ziceam de Mihaela Irimia mai demult și o să continui să zic). Nepăsarea față de activitățile efective ale studenților. Licența mi-am dat-o coordonată de Ioana Zirra, care m-a îndrumat pe bune, citind fiecare parte din lucrarea mea, punând note pe margine, scriind cu caps lock comentarii care trebuiau să-mi intre bine-n cap. Disertația mi-am dat-o cu cineva care la prezentare, ca să mă ajute, mi-a pus întrebări despre chestii din lucrarea altcuiva (așa de bine știa ce am scris). Apoi, la limbi străine se știe clar care sunt standardele de citare și de cercetare – la ale facultăți am înțeles că e mai puțin subliniată problema. La engleză știam mereu ce se voia de la mine, la japoneză eram pierdută în spațiu când era vorba de eseuri.

Pe scurt, predatul e inconsistent de la un curs la altul, cerințele nu sunt mereu riguroase, exigența depinde de la om la om.

La asta se adaugă probleme organizatorice: săli de curs insuficiente, așa că ajungeam la facultate sâmbăta, sau trebuia să mergem din Pitar Moș (între Universitate și Romană) taman la Izvor – de preferință în 10 minute, cât era pauza dintre cursuri. Apoi, veșnica frustrare a cărților insuficiente, nedisponibile, sau, spre veșnica mea supărare, subliniate și adnotate de cei care le folosiseră înaintea mea. (NU SUBLINIAȚI, NU ÎNCERCUIȚI ȘI NU FACEȚI NOTIȚE ÎN CĂRȚILE DE LA BIBLIOTECĂ!!!!! Devin foarte greu de citit de cei care vin după. Și cu asta am terminat mesajul supărat.)

Aveam însă alte probleme decât astea, personale și pe alte planuri, așa că nu m-am dus să mă lupt cu sistemul. Nu știu dacă azi aș face-o.

Noroc, însă, că sunt unii care luptă pentru studenți! Am aflat azi că s-au semnalat nereguli, că se duce o luptă studențească, că lucrurile vor fi la un moment dat mai bune! Studenții se revoltă la Universitatea București! (via zoso)

Citez din România Liberă:

George Velcea susține că a fost amenințat voalat de conducerea UB, după ce a scris pe blog că a depus o plângere penală împotriva mai multor profesori de la Facultatea de Litere, pentru nereguli la admitere.

Curioasă fiind, l-am căutat pe acest Velcea să văd despre ce e vorba. Să fi fost unii primiți pe pile? Să fi fost cine știe ce chestii?

…nu. E supărat că nu s-a pus ștampila cum trebuie pe legitimațiile de admitere și că au uitat să-i pună o ștampilă pe carnet. Toate problemele grave pe care le semnalează, împotriva cărora a acționat pe cale legală și legat de care vorbește de închisoare, lucrurile cu care s-a dus la Procuratură… sunt niște prostii.

Înșir:

  • Ștampila s-a pus pe legitimațiile de admitere înainte să se lipească poza, deci sunt nule din punct de vedere juridic. Sincer? Legitimațiile de admitere se folosesc o dată, la admitere. Nu sunt cine știe ce acte. Scoți legitimația și o pui pe bancă atunci când dai examenul. Dacă facultatea acceptă așa, e problema ei. Actul ei, valabil pentru examenul ei și pentru nimic mai mult. Cred că dacă vrea poate să ceară steluțe desenate pe fruntea fiecărui candidat.
  • Decana nu le-a dat voie să țină activități de informare a studenților în clădirea facultății pe 28 și 29 septembrie. Ceea ce mi se pare ok, pentru că anul universitar începe la 1 octombrie – de fapt, ea propunea să fie ținute în 1-3, fix din motivul ăsta. Multă revoltă din cauza asta, Velcea a scos ceva articol cu drepturile studentului de acces în spațiile universitare pentru diverse proiecte. Părerea mea e că decana încerca să-i facă un bine, dar…
  • Infracțiuni informatice. Citez de pe blogul omului: „Am depus plângere penala pe numele lui Fieroiu Alexandru, Joiţa Cristian pentru ameninţare şi infracţiuni informatice (stergerii neautorizate a membrilor unui grup al studentilor), iar pentru instigare la ameninţare şi la infracţiuni informatice doamnelor  Anca Anton şi Andreea Niţu.” Stai, deci… au șters pe cineva dintr-un grup de pe net? Asta e infracțiune informatică? LOL. Mă întreb, dacă ar veni pe aici să trolleze prin comentarii și l-aș cenzura/bana, tot infracțiune informatică ar fi?

Nu, îmi pare rău, n-am cum să fiu oricum altcumva decât complet neimpresionată de revolta studenților de la Universitate. E o revoltă stupidă, care poate face destul de mult rău și care nu prea aduce nimic bun. Problemele legate de ștampile se pot rezolva oricând cu o vizită pe la secretariat, iar dacă se repetă se poate face o notă de înștiințare către conducere, în care să se spună că e o problemă care ar trebui rezolvată. Ce face studentul ăsta – și probabil și restul care sunt de partea lui – pare pur și simplu o supărare pe sistem, o dorință de a mușca din toți și din toate. Nu văd cum ar putea aduce ceva bun, dar poate avea oricând consecințe proaste.

Problemele mari oricum rămân neatinse, iar dacă se revoltă și pe alea n-o să mai aibă aceeași forță pentru că a(u) reacționat excesiv la niște situații mărunte.

Meh. Activiști. Activează, dar nu ca să rezolve, ci ca să activeze.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *