Câte ceva despre piața de carte din România

Proporția traduceri/cărți românești e foarte mare (relativ la cea de afară).

Nu știu dacă ați remarcat, dar în general în librăriile din România există o zonă de cărți scrise de autori români. Și nu e vorba doar de magazinele fizice – inclusiv pe eMag dacă intri, vezi o categorie de literatură universală și una de literatură română.

Străinii nu au aceeași împărțeală. Dacă intri pe site-uri în engleză nu găsești o categorie echivalentă de literatură britanică/americană. Nu e necesar să spui „Bine, aici sunt cei mari, Murakami, Marquez etc., dincolo îi găsiți pe ai noștri, Fowles, Barnes, Lodge și ceilalți.” De ce? Că la ei sunt mult mai mulți autori autohtoni și mult mai apreciați.

Cel puțin unul dintre motive ține de investiții și riscuri. Traducerile noastre costă foarte puțin. Făceam mișto nu demult de prețul de 8 lei/pagină. Dacă ai o carte de vreo 400 de pagini, îți iese pe la 3200 lei, lejer sub 1000 de euro. În străinătate i-ar costa de cel puțin vreo 10 ori mai mult, așa că stau să se gândească bine la ce fac – și dacă au ocazia, de obicei nu apelează la traduceri, ci la talentul local. Și atunci, ca să trăiască, se uită în general după cărți care au priză la public.

La noi e mult mai greu să dai peste un scriitor cu priză la public și să convingi primii oameni să-i dea o șansă, așa că se merge pe traduceri.

Genurile cele mai cumpărate: dezvoltare personală și romane de dragoste.

Am mai discutat cu unii-alții și toți avem cam aceeași impresie: asta se cere, asta se vinde, asta se traduce. Literatură ușoară, fără pretenții, ușor de digerat, plăcută, confortabilă – ceea ce nu e o problemă. Doar că cei care citesc dezvoltare personală și arii conexe (filozofeli a la Puric, Chirilă) se iau mai în serios decât cititorii romanelor de dragoste. Pentru că deseori își imaginează că au aflat nu știu ce adevăruri – ceea ce e deseori fals.

Bine, hai să închid paranteza tristă despre lipsa de valoare a cărților de gen. Și zic cam atât: dacă vreți mai multe cărți de alte genuri, cumpărați-le.

Cărțile fizice rămân neimpresionante.

Am o pasiune pentru librării, ceea ce înseamnă că: 1. O să vreau să văd și eu Cărtureștiul noul de care vorbește toată lumea; 2. Am experiență cu cărțile: le scot de pe raft, le răsfoiesc și le pun la loc.

Glumesc cu paragraful de deasupra, evident, dar mi-au trecut o grămadă de cărți prin mâini. Și cele străine tind să fie frumoase, atrăgătoare. Când am scăpat printr-o librărie în Amsterdam (de fapt am scăpat prin două, de mai multe ori) nu erau foarte multe cărți pe care nu voiam să le răsfoiesc. Mari, dar ușoare, cu scris elegant, mare, frumos. Nu toate, dar vezi des unele la care chiar s-au străduit.

La noi nu prea sunt genul ăsta de cărți (cu mici excepții). Mi s-a întâmplat chiar să nimeresc cărți cu coperți cartonate (adică versiunea „de lux”, cum ar veni) care arătau de parcă și-ar fi bătut cineva joc de ele. Cea mai mare dezamăgire a copilăriei mele a fost Harry Potter și Pocalul de Foc, prost tradusă, ediție cartonată, în care primele pagini aveau cerneala întinsă și aiurea. Mă bucur că Editura Egmont a eșuat ca o balenă, dacă nu pentru altceva, atunci pentru ce-au făcut cu Harry Potter și pentru că în benzile desenate cu Mickey Mouse uitau câte un rând de replică afară.

În rest: apreciez cărțile de la Humanitas, care arată chiar decent. Și romanele de dragoste de care ziceam mai sus (eu am câteva de la Lira) – nu pentru că arată excelent (arată doar decent), ci pentru că uneori sunt la prețuri mai mici de 10 lei, ceea ce face raportul calitate/preț foarte acceptabil.

Însă suntem în 2015. Editurile se plâng că nu le cumpără lumea cărțile și nu se prea înghesuie să facă vreo schimbare ca să le cumpere, totuși, cineva.

Comunicarea cu cititorii scârțâie.

Încă nu simt că există cineva din lumea literară care chiar să-mi capteze atenția. Editurile își anunță promoțiile (sau cărțile în curs de apariție), scriitorii… nu prea-i urmăresc. Acum sunt cu ochii doar pe Michael Haulică, care scrie la Colierul de perle al bunicii despre fantasy & SF, ceea ce înseamnă că spune chestii care mă interesează. Și, în plus, omul pare simpatic.

Știu că Vlad B. Popa e alt autor care iese în față și e vizibil, vorbește despre proiecte, pune poze, chestii de-astea. Și și ceilalți de la editura Datagroup mai dau câte un anunț, mai spun câteva chestii interesante.

În rest, aș urmări, dar pe cine? Nu știu cine e, unde e, ce scrie. Există vreo editură care-mi spune chestii măcar relativ interesante (nelegate doar de reduceri)? Există autori care fac ceva interesant? Ori nu-i știu eu, ori nu prea sunt. Și e păcat, pentru că așa se mai atrag cititori și se țin pe-aproape între două lansări.

Cine știe oameni sau edituri care merită urmărite, să dea un semn. Că poate greșesc eu la faza asta și sunt mulți cu platforme, dar n-am aflat eu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *