Povestea bulinelor negre

Ultima modă în creșterea copiilor spune așa: apără-i de tot ce s-ar putea să le pice prost, învață-i că e dreptul lor să fie considerați perfecți indiferent ce ar face și nu-i învăța să se descurce când au eșecuri.

Sau cel puțin, asta înțeleg când văd că o mămică se duce să o tragă de urechi pe o educatoare că „i-a umilit copilul” cu o bulină neagră (sau când văd puful în care sunt ținuți cei din noile generații în principiu, de la calificativele din școala primară la concursuri pentru cea mai ne-chiulitoare clasă, ca să fie răsplătiți pentru ceea ce e obligatoriu).

Copilul nu trebuie să plângă vreodată. Nu trebuie să-i fie rănite sentimentele. Nu are voie să sufere. Totul trebuie să fie pozitiv și frumos. Și atunci când va crește mare și va da nas în nas cu situații dificile, când i se va spune la muncă că face tâmpenii și când va da de oameni mai nașpa, va ști automat să se descurce din cauza moștenirii genetice… sau va veni mama să-l apere de răufăcători. Nu m-am prins în care variantă dintre cele două crede generația actuală de părinți, dar sigur e una din astea – că nu cred, nu vreau să cred că e cineva suficient de naiv încât să creadă că pruncul va fi un geniu atât de amiabil încât niciodată nu va intra într-un conflict.

„Cum, Roxana?!” m-ar putea întreba cineva. „O să dai vina pe copii că primesc buline negre, să-i demoralizezi și mai tare?! Ești de acord să vină bietul copilaș acasă în lacrimi că a fost doamna educatoare rea cu el?!”

Nu întotdeauna, că nici profesorii nu-s rupți din cer și uneori fac prostii. Dar să zicem că-mi vine copilul (un copil ipotetic, al meu sau al altcuiva) plângând de la grădiniță, unde trebuia să doarmă, și-mi zice că a primit o bulină neagră că n-a dormit. În niciun caz n-o să zic ce zice tipa asta:

Eu , revoltata de ingustimea metodei, o intreb : de ce nu ti-ai luat-o din piept , sa o rupi si sa o arunci, cum facem noi acasa cu toate mesajele urate pe care le primim ?

În primul rând n-o să spun chestia asta pentru că NU SE PUNE SPAȚIU ÎNAINTE DE VIRGULĂ. Punctuația corectă te ajută să nu pari o persoană delăsătoare și ușor necivilizată. Există o convenție cu privire la locul unde se pun spațiile în texte și cine n-o respectă nu pare rebel, ci analfabet, mai ales dacă reușește să vorbească de pedagogie în același text. (pentru un cadru didactic care reușește să rupă-n două limba română, vezi aici, în comentarii – dar pe bune că e plin de scris cu piciorul stâng peste tot)

După acest mesaj de la editoarea mea interioară, care crede că analfabetismul e în floare, revenim.

Nu o să-i spun copilului să rupă și să arunce toate mesajele „urâte” pe care le primește, inclusiv note proaste și buline negre. Pentru că: 1. uneori mesajele alea „urâte” au ceva de transmis (de exemplu, că ai făcut ceva rău/greșit, chiar dacă poate fi o chestie relativă); 2. bulinele negre sunt doar începutul unei vieți pline de eșecuri.

Fraza de mai sus s-ar putea să enerveze lumea, pentru că tocmai am decretat că un copil (ipotetic, dar ar putea fi real) are înainte o viață plină de eșecuri. Dar ăsta e adevărul: de la note proaste la lipsă de talent pentru anumite subiecte, de la greșeli din neatenție la faptul că n-ai înțeles ceva, toată viața e plină de dezamăgiri și eșecuri (și pe urmă n-ai succes la fete/băieți, iar dacă ai, persoana în cauză nu te place, sau dacă te place se poartă nașpa, sau dacă nu se poartă nașpa, atunci te urăște familia ei/lui). E bine să știe de la început că nu orice eșec e un capăt de lume, nu orice „bulină neagră” e importantă sau relevantă.

Copilul ăsta, când o să crească mare, o să facă și lucruri rele. Unele dintre ele o să le facă la muncă, altele în relații. Dacă e nepăsător la critici, n-o să îmbunătățească nimic pentru că nu-i pasă. Dacă e hiper-emotiv, o să clacheze psihic la primele provocări. Și dacă o să trebuiască să dea nas în nas cu partea mai nasoală a vieții doar când e adult, o să se chinuie mult să înțeleagă ce se întâmplă.

[Iar eu, ca o realistă, mă întreb vag dacă o să-mi primesc o avalanșă de comentarii mai dure ca o bulină neagră de la „mămici”, acele cerberițe ale internetului]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *