Trăind în cercul vostru strâmt…

Problema când iubești ceva e că-ți pierzi puțin rațiunea și obiectivitatea în privința acelui lucru. Pui acel ceva pe un piedestal, te învârți în jurul lui, încerci să-i ascunzi defectele (sau să i le scuzi), încerci să-i arăți părțile bune și să-i îmbii pe ceilalți ca să vadă și ei acel ceva extraordinar pe care-l vezi tu. Și uneori, pentru că ești îndrăgostit, dai un pic în penibil. Exagerezi. Vezi motive de dragoste în tot felul de nișe minore ale acelui ceva de care ceilalți se interesează prea puțin.

Țineți minte că v-am zis că sunt de părere că e bine ca latina să se scoată din programa clasei a opta. Pentru că un singur an de latină nu te duce prea departe și nu știe mai nimeni latină, iar materia e una clar de umplutură. Sunt motive pragmatice, cinice, de persoană care nu știe latină deși a făcut materia asta. Țin minte că am avut două profe de latină – așa că acum mă întreb dacă totuși n-oi fi făcut-o în doi ani la rând; dar nu contează, tot umplutură a fost.

Mie-mi plac limbile străine, deși nu prea știu decât engleza pe bune, japoneza parțial și franceza și mai parțial. M-a păscut gândul de a învăța ceva latină și încă mă paște. De ce? Pentru că latina e o limbă faină. Au folosit-o romanii ca să scrie tot felul de chestii interesante. A fost limbă de circulație în Europa până hăt în Evul Mediu, când era limba elitelor educate. E limba folosită și acum în documentele de la Vatican. E limba către care se întoarce toată lumea când vrea să pună o denumire care sună mișto și oficial, sau să-și scrie un motto care să te dea pe spate numai când îl auzi.

Sigur, nu mai e vorbită azi, dar dacă simți vreodată fiorul istoriei sau pasiunea pentru cărți vechi, începe să te atragă și latina. Mai ales că dacă înveți o limbă, inevitabil afli câte ceva și despre felul în care gândesc vorbitorii ei (sau gândeau foștii ei vorbitori). Așa poți să afli despre homosexualitatea lui Traian și originea înjurăturilor românești, de exemplu.

Eu nu cred că astea sunt motive suficiente ca să studieze toată lumea latina într-a opta, pentru că sunt motive care nu interesează pe toată lumea. Latina e ca Povestirile din Canterbury (de Chaucer): e superbă, dacă te atrage, și o plictiseală generală și inutilă dacă nu.

Departamentul de Filologie Clasică şi Neogreacă al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din Universitatea din Bucureşti consideră însă că există motive pentru care e foarte bine ca elevii de 13-14 ani să studieze latina. Au scris un memoriu despre asta. Ceea ce e foarte în regulă, pentru că dacă e cineva care poate să se opună eliminării limbii latine din programă, aceia sunt profesorii universitari de latină. Iar ca doctori în domeniu, sigur au argumente excelente, mult mai bune decât argumentul meu istoric și literar, nu?

Din păcate nu. Poziția lor? Extrem de naivă. Argumentele? Chinuite. Cu mult sub nivelul de discuție la care mă așteptam. [Adăugire ulterioară: cam la așa ceva mă așteptam.]

Țineți-vă bine, că urmează o critică lungă a unor părți din memoriu:

Prin eliminarea latinei din gimnaziu se creează, pe de o parte, o discriminare a elevilor care vor să o studieze în această fază de dezvoltare, pe de altă parte, sunt dezavantajate clasele de Filologie de la liceu, căci cei care nu fac latină în clasa a VIII-a nu vor avea niciun motiv sa aleagă o clasă de filologie în clasa a IX-a în dorința de a face limba latină, pentru simplu motiv că nu vor ști ce este „limba latină”. Mergând mai departe pe acest lanț, sunt dezavantajate Facultățile de profil din țară.

E o naivitate să crezi că dacă nu se face latină într-a opta, copiii nu vor ști ce este „limba latină”. Eu n-am făcut niciodată greaca veche și totuși știu „ce este”: ca s-o spun neaoș, e limba aia de-i vorbea Homer și de-o vorbeau și filozofii și dramaturgii din Atena. E suficient, sună interesant.

O altă naivitate e să crezi că la filologie se duc cei cărora le place latina – de obicei, acolo merg cei cărora le plac limbile străine (sau, ca să fim foarte sinceri, cei care consideră că matematica e prea grea)

Altă chestie: eu am avut colege la școală care ar fi vrut să studieze japoneza. Faptul că n-au făcut japoneză într-a opta le-a dezavantajat. Și, ce să vezi, erau mai numeroase decât cele care voiau să învețe latina. În viață nu obții ce vrei, asta e.

limba latină contrabalansează aspectul vorbit / de comunicare al limbilor moderne studiate, oferind un echilibru între vechi și nou și ajutându-i pe elevi să descopere și componenta filologică a unei limbi. Contactul direct cu elevii români din ultimii ani a arătat că aceștia au mari dificultăți în a înțelege textul scris (inclusiv, și mai ales, în limba română!) și reușesc cu mare dificultate să redacteze un text. Acest lucru se datorează axării învățării limbilor străine în ultimii ani aproape în totalitate sub aspectul componentei lor de comunicare

Până în prezent s-a făcut latină într-a opta. Situația curentă există în ciuda orelor de latină dintr-a opta. Dacă elevii nu pot înțelege textul scris, nu-l înțeleg în ciuda orelor de latină.

Limba latină ar putea contrabalansa, dar nu contrabalansează. Dar mai mult decât atât, aici soluția ar fi ca predarea limbii române și a limbilor străine să se axeze mai mult pe cuvântul scris. Dacă vezi că nu poți căra cutii, că n-ai forță, nu te apuci să alergi maratoane în speranța că-ți crești forța per ansamblu și că la un moment dat o să poți căra cutiile alea.

   limba latină îi învață pe elevi să folosească dicționarul – obicei uitat de elevii români

Până în prezent s-a făcut limba latină într-a opta. Elevii nu învață deci să folosească dicționarul nici la limba latină.

În plus, și eu am făcut latină și recunosc că mă bazam pe „ureche” să „prind din zbor” ce înseamnă anumite cuvinte din latină. Ca să determini elevul să ia dicționarul, îi predai o limbă atât de neobișnuită și de diferită încât să n-aibă de ales și să trebuiască să deschidă dicționarul.

Maghiara, poate?… Maghiara. Și îi zici că undeva, într-un roman de 200 de pagini, e o scenă fierbinte de sex. O să fluture dicționarul de o să se facă ferfeniță înainte de finalul anului.

înțelegerea gramaticii limbii române este cu mult înlesnită de învățarea gramaticii limbii latine

N-am învățat niciodată suficientă gramatică latină încât să pot deduce automat gramatica limbii române. Am prins însă gramatica limbii române pentru că vorbesc limba și nu mi-e greu să rețin două-trei reguli pe care să le aplic pe unde o fi.

Dacă s-ar învăța româna de la zero în școală, începând cu clasa a noua, atunci ar avea logică chestia asta.

Poate că studiul limbii latine i-ar ajuta pe unguri?

Precizăm din contactul direct cu studenții de la Facultățile de Litere (viitorii profesori de română!) și Limbi Străine că foarte mulți dintre ei nu mai cunosc categoriile elementare ale gramaticii (cazuri, moduri, timpuri ș.a.), o consecință directă a învățământului actual, centrat pe învățarea limbii exclusiv ca mijloc de comunicare

Până în prezent s-a făcut limba latină într-a opta. Dacă cei care intră la facultatea de Litere nu știu cazuri, moduri, timpuri ș.a., atunci nu le știu în ciuda latinei pe care au făcut-o la școală.

Dacă nu știu cazuri, moduri, timpuri, ș.a.m.d. după absolvire, atunci e vina profesorilor de la facultate, care n-au păzit nimic. Ceea ce ar fi extrem de nasol pentru profesorii universitari, pentru că ar însemna că sunt incompetenți până la Dumnezeu. Mai ales că gramatica limbii române la nivelul de gimnaziu se poate învăța în două-trei zile. Știu, că eu așa am învățat-o, că mi-a trebuit la admitere.

limba latină, pe lângă virtuțile de sine stătătoare, îi ajută în particular pe elevii români să învețe mai bine românește (limba română fiind o limbă romanică).

Până în prezent s-a făcut limba latină într-a opta. Deci dacă generația mea vorbește prost în limba română, o face în ciuda limbii latine.

În plus, limba română nu se face de la zero. E mai ușor să corectezi greșelile pe care nu le-au corectat părinții decât să începi să înveți latina la perfecție, iar apoi să înveți limba maternă cu Augustus și Traian.

Sau credeți că fiul lui badea Gheorghe, care nu pune mâna să învețe româna, va sorbi latina pe nerăsuflate? O să fie elev-model la latină, deși nu știe unde se pune cratima, vezi să nu.

Conform tuturor studiilor efectuate în ultimii ani s-a constatat că elevii români își cunosc din ce în ce mai puțin propria limbă, fapt datorat și reducerilor sistematice pe care le-au suferit limbile clasice. Înlăturarea limbii latine din programa de studiu a elevilor români este, până la urmă, o măsură antinațională.

Argumentarea asta e interesantă, dar falsă. Pentru că și la capitolul de punctuație suntem varză. Suntem din ce în ce mai varză. Sunt atât de varză încât, dacă am face export de varză metaforică, ni s-ar dubla brusc PIB-ul.

În schimb, ungurii nu vorbesc foarte corect româna, dar la punctuație sunt ași, nu vezi niciodată un spațiu înainte de virgulă sau de punct. Pun pariu că-și știu și maghiara bine (știu, că-i văd scriind mereu cu diacritice), asta deși nu numai că nu studiază limba din care vine maghiara modernă, ci nici măcar nu știu care-i aia.

Știți de ce? Pentru că lor chiar le pasă că sunt unguri. Le pasă de limba lor. Am văzut secui din sate pierdute de lume care se distrau scriind cu caractere din alfabetul maghiar vechi, un fel de rune interesante. De ce? Că le pasă.

Noi avem mândrie națională și ne fălim cu origini romanice, cu limba latină, cu Traian șamd., dar nu ne pasă. Și nu cu latina o să ne lecuim de nepăsare.

gramatica riguroasă a limbii latine organizează mintea elevilor, dezvoltă logica, lămurește și adesea tratează în exclusivitate aspecte de limbă nestudiate la nicio altă disciplină (e.g. etimologia, istoria și circulația cuvintelor, schimbarea fonetică, morfologică și semantică, evoluția limbii române)

Există materii gen matematică, fizică și logică care organizează mintea elevilor, dezvoltă logica și fac alte chestii bune.

Restul de povești, cu etimologia, istoria cuvintelor, schimbarea fonetică, evoluția limbii etc. sunt subiecte interesante, care într-adevăr merită studiate în școală – dacă nu din alt motiv, atunci ca să nu mai auzim tâmpenia aia cum că romanii vorbeau româna, care era limba dacilor.

Însă ne trebuie ore de latină pentru asta? Se discută într-adevăr serios subiectele astea la orele de latină? Pentru că mulți nu știu exact ce-i cu evoluția limbii și schimbarea fonetică deși, după cum tot repet până acum s-a făcut latină într-a opta.

dezvoltă capacitatea elevului de a detecta pe cont propriu corespondențele fonetice și morfologice între limbile romanice; prin aceasta, îi oferă posibilitatea descoperirii unui algoritm funcțional în cadrul acestor limbi, pe baza căruia poate deduce singur formele unor cuvinte moștenite sau împrumutate din limba latină în orice limbă neolatină – fără a le cunoaște în prealabil –, pe baza simplei comparații a cuvântului românesc cu cel latinesc și aplicarea unor principii cu precizie matematică

Paragraful ăsta e un dezastru ambulant.

În primul rând, ca să faci ce zic ei, trebuie să știi latina foarte bine – la nivel conversațional, deși nu conversezi în latină. Ceea ce nu se întâmplă acum, în ciuda faptului că până acum s-a făcut latină într-a opta.

În plus, limbile nu se dezvoltă liniar, au împrumuturi de te miri unde, sensurile se mai și corup. Uneori româna a preluat cuvinte direct din alte limbi romanice („fantomă” vine din franțuzescul „fantôme”, nu din „phantasma” latină). Nu e 1 + 1 = 2.

…Nu pot să cred că scriu comentariul ăsta că răspuns la memoriul unor doctori filologi. Știu că vor să facă latina să sune bine, dar ei chiar cred ce zic? Chiar nu au stat să se gândească înainte să vorbească? Ei sunt oamenii care fac cercetare în țara asta? Cei care spun că pot deduce o limbă romanică dacă au la dispoziție româna, latina și niște algoritmi de transformare?

 această capacitate trebuie cultivată de la o vârstă cât mai mică (studiile de neuro-psihologie arată că asimilarea unei limbi străine se produce mai ușor până la vârsta de 15 ani, astfel că pragul de 13-14 ani – clasa a VIII-a – rămâne esențial pentru dezvoltarea sau, dimpotrivă, pierderea iremediabilă a unor competențe; amânarea până la liceu a contactului cu această disciplină scade, progresiv, influența benefică pe care o poate avea asupra dezvoltării neuro-psihice a elevului;

Dacă nu înveți japoneză până la 15 ani, nu profți de pe urma influenței benefice pe care japoneza o poate avea asupra dezvoltării neuro-psihice a elevului. Și japoneza îți organizează grozav creierul, mai ales că trebuie să înveți n mii de kanji și să descoperi o gramatică cu totul nouă.

Stai, ce japoneză?! Ar trebui să învățăm toți chineză înainte de 15 ani, pentru că ne organizăm creierul prin n mii de hanzi, descoperim o gramatică nouă și învățăm că și cântatul cuvintelor poate schimba sensul respectivelor cuvinte. Pură magie.

În aceste țări civilizate sunt organizate olimpiade internaționale de limbă latină. România a participat de-a lungul anilor la trei dintre acestea (în Italia) aducând anual importante premii și mențiuni. Reducerea încă o dată a numărului de ore de limbă latină ar anula pe viitor orice șansă a elevilor români la aceste competiții și ar face zadarnice toate eforturile făcute până acum de profesorii lor. România s-ar vedea astfel izolată de învățământul clasic european.

Aaaah, argumentul ad Ὄλυμπος. Olimpiadele sunt frumoase (am fost și eu la câteva), dar nu are sens să-ți faci din ele un scop în viață. Oricum, nu înțeleg cum eforturile de până acum ale profesorilor de latină vor fi anulate de dispariția latinei de anul viitor. Mai ales dacă eforturile de până acum s-au soldat cu premii importante și mențiuni, că doar nu li se confiscă premiile. Pur și simplu nu vor mai fi trimiși elevi la concursul Certamen Ciceronianum Arpinas, căruia nu-i mai zice nimeni „olimpiadă”, doar noi.

Dezamăgirea nu e că nu aveam elevi foarte buni la latină, ci că profesorii universitari nu știu să-și susțină cauza și nu-și dau seama că dacă latina eșuează acum în majoritatea punctelor menționate de ei, menținerea ei în programă nu va face lucrurile mai bune ca prin magie.

Poate că latina ar merita învățată din diverse motive, dar acum e clar că eșuează la scară largă. Nu putem păstra cunoștințele noastre de latină prin păstrarea orei de latină în clasa a opta pentru că nu avem nici acum cunoștințe de latină. Iar profii universitari preferă să spună banalități și bazaconii decât să se întrebe unde au eșuat, de ce și cum se poate transforma situația în așa fel încât să aibă toată lumea de câștigat din ea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *