[20 mar] Cartea de azi: „Hymn to Proserpine” de Charles Algernon Swinburne

Trișez din nou: „Hymn to Proserpine” („Imn Proserpinei”) nu e o carte. E un poem, publicat în 1866 într-un volum numit „Poems and Ballads” („Poezii și balade”).

De obicei nu prea citesc versuri decât dacă se întâmplă cumva ca o poveste să fie scrisă în ele (salut, Chaucer!), dar mai fac și excepții. Rar. Uneori.

„Imnul” e greu de citit; limbajul e măreț, învechit și nu e mereu clar. Însă reușește să fie cumva grav, tragic, demn și memorabil. Anumite părți mi-au rămas întipărite în memorie de când le-am citit prima oară.

E spus din perspectiva unui păgân, atunci când Imperiul Roman devine creștin. E un om îndrăgostit de vechii zei, care sunt dați uitării, abandonați istoriei. Vechii zei sunt cruzi, dar plini de viață, de dragoste, de forță, în timp ce creștinismul aduce blândețe, dar și distrugere și suferință.

Thou hast conquered, O pale Galilean; the world has grown grey from thy breath;

E un om din vechea lume, care se stinge odată cu ea, refuzând să-și abandoneze lumea, să uite, să înceteze s-o mai iubească.

Though all men abase them before you in spirit, and all knees bend,
I kneel not neither adore you, but standing, look to the end.
O daughter of earth, of my mother, her crown and blossom of birth,
I am also, I also, thy brother; I go as I came unto earth.

Greu de citit în întregime, dar merită – e disponibil aici.


Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.