Paladinul și Câmpiile Sfărâmate

Această postare are intenționat un titlu de fantasy românesc găunos, pentru că e despre fantasy, edituri românești și Penelopisme.

În iunie 2016, am terminat de citit „Calea regilor” de Brandon Sanderson, care mi-a plăcut mult. E un roman fantasy enorm care a fost împărțit la noi în două volume ca să nu te plimbi după tine cu o carte cât frigiderul. A fost tradus excelent de Ana-Veronica Mircea și cele două volume sunt suficient de plăcute ca obiecte încât la vremea respectivă am fost încântată și am zis așa:

Voi citi și următoarele volume în traducere, de la Paladin, când le vor publica (ei spun că următoarea este în planul editorial).

După care am început să citesc mai mult Sanderson. Am citit „Elantris”, o carte de sine stătătoare. Am citit seria „Născuți în ceață” publicată la Editura Trei. Am citit „Steelheart” (care pote că nu-i cea mai bună carte a lui). Și sincer, am devenit din ce în ce mai entuziasmată de ce scrie el – stilul e destul de simplist, personajele nu mă conving mereu, dar lumile pe care le creează sunt extraordinare. Are o minte foarte științifică și universurile lui au o logică internă și o coerență incredibile.

Nu sunt singura pasionată de Sanderson. De fiecare dată când am mai aruncat un ochi pe pagina de Facebook a editurii am văzut pe cineva care întreba când apare continuarea de la „Calea regilor”. De fapt, și când am mers să văd ce a mai tradus Ana-Veronica Mircea, am văzut că era întrebată același lucru.

O dată la câteva luni, am intrat să văd ce se mai aude de cartea aia. Țin minte zvonuri că avea să fie lansată la Bookfest în 2017 (asta e-n vară). Apoi la Gaudeamus în 2017 (noiembrie). Apoi la Bookfest în 2018. Apoi la Gaudeamus în 2018.

Iar acum, pe 2 noiembrie, au zis că volumul unu al celei de-a doua cărți va fi publicat la Gaudeamus, adică la târgul ăsta care are loc pe 14-18 noiembrie.

Pe 9 noiembrie, însă, editura Paladin și-a anunțat noile apariții de la târg. N-am putut să nu remarc că lipsea ceva de acolo și m-am uitat la comentarii. Cineva întreabă, „Sanderson?” Iar Paladinul răspunde, „În luna decembrie. Mulțumim!”

Eh, și tot stând pe pagina Paladin, am văzut ba un pic de agresivitate la adresa cuiva care se plânge de întârzieri, ba o aruncare a vinei pe alții:

Din păcate, ca în multe alte cazuri, și noi suntem ”la mâna” unor terți, mai mult sau mai puțin serioși.”

Da, este in planul editorial, aveti dreptate. Au existat insa probleme de traducere si de alta natura, care, desigur, nu-i intereseaza pe cititori.

Li s-a sugerat să posteze pe blogul lor care le sunt planurile – au făcut-o o dată, iar atunci n-au menționat decât unele cărți în lucru (lipsește și de acolo Sanderson). Altfel, preferă să-și anunțe planurile în răspunsuri la comentariile de pe Facebook.

Am tot stat să mă gândesc la transparență și comunicare, mai ales că am tradus multe articole și subtitrări care aveau fix tema „ce urmează să facem/cum am făcut ce am făcut/de ce n-au mers lucrurile”. E interesant să știi cum funcționează anumite lucruri și e mult mai ușor să accepți întârzieri sau neplăceri dacă știi ce și de ce se întâmplă, motiv pentru care am stat să urmăresc noutățile pe blogul traducătoarei, unde comentează cu cititorii ei.

„Aşa că traducerea încă nu e gata, dar se apropie de sfârşit. Şi pentru o redactare atentă va fi nevoie de mult timp” – mai 2017

„Am tras-o pe linia moartă, fiindcă oricum n-avea cine s-o redacteze. Am înţeles că editura îşi schimbă echipa de redactori, sau cam aşa ceva.” – septembrie 2017

„Editurile au şi ele problemele lor. Tocmai pentru că în România nu se vând cărţile, sunt prea puţini amatori de lectură. De pildă, editura Art trăieşte în primul rând din vânzarea manualelor şcolare, nu din a SF-ului, aşa că toată vara le-a dat prioritate la redactare.” – septembrie 2017

Asta e o comunicare bună. Aflăm cam care e stadiul traducerii, ce mai trebuie să se întâmple, care sunt problemele. Decizia de a face o pauză de la traducerea lui Sanderson pare mult mai logică și mai ușor de înțeles. Traducătoarea nu acuză editura de neseriozitate – se întâmplă lucruri, se schimbă echipa de redactori, se lucrează la proiectele care ajută editura să rămână în viață. Sunt lucruri de înțeles.

Am stat și m-am gândit la comunicare, la dificultățile colaboratorilor, la faptul că Paladinul nu prea știe să comunice. M-am gândit ce aș spune dacă aș fi o editură, cum aș atinge echilibrul între transparență și spam. M-am gândit la multe.

După care m-am uitat mai atent, am văzut că oamenii anunțau lansarea „Câmpiilor sfărâmate” la un eveniment de peste nici două săptămâni, dă-o naibii, ca apoi să amâne iar. Și nu doar că au amânat, dar n-au venit cu nicio rectificare după până nu i-a tras cineva de mânecă – și cu nicio scuză până nu le-a bătut cineva obrazul.

Așa că azi am trecut prin Cărturești. În fond, sunt bilingvă și nu-mi pasă dacă citesc în engleză sau în română. Am văzut că și britanicii au despărțit cartea a doua, „Words of Radiance”, în două volume, așa că le-am cumpărat pe amândouă.

După care am venit acasă și le-am pus pe puzzle-ul „Spring in Sakuragaoka” de la Playing Grounded Puzzles, pe care l-am așteptat răbdătoare câteva luni de zile după campania de Kickstarter (au puzzle-uri scumpe, dar superbe, de o calitate excelentă, și diferite de tot ce găsești pe piață).

Apoi am mâncat două praline din noua colecție de la Luado Chocolate, pe care o aștept de când tot au început să sugereze că pregătesc ceva nou (au ciocolată scumpă, dar e cea mai bună din oraș – și figurinele sunt așa de faine că-ți vine să le pui pe raft, nu să le mănânci).

Am făcut o poză cu cărțile, am pus-o pe Facebook și mi-am dat seama că nu sunt supărată pe Paladin. Doar că nu mai sunt mare fană. Și dacă nu mai sunt mare fană, n-are sens să aștept după ei cu seria asta sau altele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.