Roxana-Mălina Chirilă

Paladin

Paladinul și Câmpiile Sfărâmate

Această postare are intenționat un titlu de fantasy românesc găunos, pentru că e despre fantasy, edituri românești și Penelopisme. În iunie 2016, am terminat de citit „Calea regilor” de Brandon Sanderson, care mi-a plăcut mult. E un roman fantasy enorm care a fost împărțit la noi în două volume ca să nu te plimbi după tine cu o carte cât frigiderul. A fost tradus excelent de Ana-Veronica Mircea și cele două volume sunt suficient de plăcute ca obiecte încât la vremea respectivă am fost încântată și am zis așa:

Brandon Sanderson – „Calea regilor” [recenzie]

„Calea regilor” de Brandon Sanderson e o carte de fantezie (fantasy) enormă, dar care se citește foarte ușor. Bine, când zic că e „o carte”, vreau să spun că sunt de fapt două volume, unul de vreo 650 de pagini, celălalt de vreo 800 de pagini. Stilul e simplu, fără pretenții, metafore sau imagini poetice. Traducerea din engleză de Ana-Veronica Mircea mi s-a părut chiar bună, cu niște mici excepții de care voi discuta mai încolo – iar volumele sunt o plăcere de ținut în mână, la fel ca altele de la Editura Paladin (doar că nici măcar mie nu mi-a ars să le port în geantă prin oraș – nu sunt grele ca obiecte, dar sunt voluminoase).

Graham Joyce – Un fel de basm [recenzie]

Într-o zi frumoasă de primăvară, o fată de șaisprezece ani se întâlnește în pădure cu un bărbat călare pe un cal alb. Îl simpatizează puțin, așa că-i acceptă invitația de a merge cu el într-o plimbare. Douăzeci de ani mai târziu, fata reapare la ușa părinților ei, aproape neschimbată – și povestește cum a fost dusă pe un tărâm supranatural, de unde nu s-a mai putut întoarce. Pentru ea au trecut șase luni, chiar dacă pentru restul lumii au trecut două decenii.

♥♥♥Paladin Black Pocket♥♥♥

Am descoperit că am un nou dușman de moarte prin librării: Editura Paladin. În primul și-n primul rând, au cărți frumoase, de ți-e mai mare dragul să le iei în mână și să le răsfoiești (dacă nu cumva sunt sigilate în plastic – și atunci, asta e). În al doilea rând, au cărți destul de ieftine. În al treilea rând, au cărți care par foarte interesante. Și așa mă războiesc eu prin librării: librarii împrăștie cărțile de la Paladin care-ncotro, pentru că Paladinul n-are suficient de multe cărți încât să nu fie îngrămădit printre cărțile de la Nemira, Corint și cine mai scoate SF&F.