Ce te faci ca filolog?

Ca absolventă de filologie, mi s-a spus de o grămadă de ori că am făcut o facultate inutilă și că diplomele ca a mea sunt numai bune de hârtie igienică. (În fine, diplomele ca ale mele – am și masteratul.)

Fraților, diploma de studii nu e o hârtie magică. Nu face din tine în mod magic o persoană aptă de angajare nici măcar dacă ești programator, decât dacă uită firma să te treacă prin interviul tehnic. Diploma îți demonstrează interesul pentru un domeniu și faptul că, teoretic, ai ceva pregătire, dar nu e o garanție nici pentru angajator că ești cal breaz, și cu atât mai puțin pentru tine că te angajează cineva.

Așa, acum că am trecut peste preliminarii, ar fi două chestii de zis.

Prima chestie: lumea nu înțelege prea bine la ce sunt utile anumite materii dacă nu sunt inginerești.

Ok, dacă ești inginer constructor, lumea pricepe că știi să faci poduri. Dacă ești filolog, lumea înțelege că poți să faci comentarii literare, deci ești inutil pe piața muncii.

Norocul e că filologia e mai complexă și prezintă multiple aspecte.

  1. Dacă faci limbi străine, înveți și una-două(-trei) limbi străine.
  2. Indiferent dacă faci sau nu limbi străine, faci și teorie și analiză literară.
  3. Faci lingvistică.
  4. Citești și literatură și faci istoria literaturii.

Cu limbile străine poți să te faci profesor (dacă ai făcut modulul pedagogic), poți să te faci traducător, poți să lucrezi într-o companie internațională în care limba aia rară „prezintă un avantaj”, poți să emigrezi în țara respectivă și să predai limba nativă. Poți să te faci multe, inclusiv să lucrezi pe lângă o ambasadă, dacă prinzi un loc, sau în turism, dacă așa ți-a cășunat ție. Unele lucruri sunt mai legate de cunoștințele efective de limbă, altele au nevoie și de aptitudini secundare, dar limba străină e un avantaj adaptabil la multe situații.

Teoria și analiza literară par inutile pentru că nu prea pricepe lumea legătura între „a stat să despice firul în patru, să caute informații și argumente și să analizeze un text din n perspective timp de 3 ani la facultate” și „este o persoană capabilă să vadă o situație din mai multe perspective, să citească printre rânduri, să discearnă esențialul de non-esențial și să caute informații până găsește răspunsurile”. Îți dezvoltă așa-numitele soft skills, greu de cuantificat pe o diplomă, dar care ajută cam în orice faci. Bănuiesc că de-asta tot dădeam de filologi angajați la studiouri TV și nu numai.

Lingvistica e știința exactă a filologiei – dacă mergi suficient de departe pe firul „verb, substantiv, adjectiv”, începi să ajungi la niște chestii interesante legate de structura limbilor în general. N-ai nevoie de ele la predare pentru liceu, dar astea sunt chestiile pe care se lucrează pentru Google Translate și alte proiecte bazate pe „înțelegerea” limbii de către calculatoare.

Iar în cele din urmă, filologii sunt oameni citiți, care pot să ia idei din o grămadă de locuri la care alții nu se gândeau, care au o idee vagă de istorie a culturii și a literaturii. Pot să-ți vină cu inovații în proiectul tău de azi care să se bazeze pe idei de alaltăieri pe care alții nu le știu.

Deci, oameni cu cunoștințe umaniste relevante, care gândesc critic, care pot face cercetare, care pot să întoarcă pe toate fețele un text și să-ți spună ce înseamnă și ce nu înseamnă. Au câteva direcții clare în care pot să meargă, dar au și o grămadă de oportunități mai puțin evidente de a intra în meserii care țin de comunicare și de creativitate – pentru că dacă ai în sânge analiza textelor și știi destul de multe lucruri din diverse domenii, pornești cu un avantaj clar față de cineva care încearcă să reinventeze roata.

A doua chestie: ține de om (ce și cât vrea) să învețe.

Ok, ține și de facultate să predea cât mai accesibil, mai clar și mai util, dar până la urmă facultatea e o instituție, nu un Dumnezeu al băgării informațiilor în capul studenților.

Lucrul ăsta e mai valabil la facultățile umaniste decât la celelalte, lucru pe care-l spun în cunoștință de cauză, pentru că am fost studentă și la mate-info. La filologie, nu e foarte dificil să te prefaci că ai citit un autor și să repeți părerile altora despre el. Sunt destui care procedează și așa. Problema lor e că își fură singuri căciula, ratând fix oportunitatea de a-și dezvolta abilitățile de care ziceam mai sus că ajută în viață.

În plus, nu strică deloc să mai afli chestii și în plus, să ieși din matca pe care ți-o dă facultatea. Nu te oprește nimeni să cauți ce s-a întâmplat cu foiletoanele după ce a trecut vremea lor, ce gusta publicul în secolul 18 și dacă se poate aduce ceva de acolo în ziua de azi, poți să faci studii legate de fantasy, pentru că tot e la modă, sau poți să intri cu nasul în cu totul alte domenii, de la istorie la programare, și să-ți găsești o nișă interesantă.

Știu că sunt mulți care întreabă „La ce m-a ajutat vreodată în viață chestia cutare pe care am învățat-o la școală?”, dar eu nu cred că am regretat niciodată că știu ceva dintr-un domeniu. Fie că aveam de tradus un text despre animație care se baza pe fizică, pe care o știu din școală, fie că aveam nevoie să structurez un text greu de aranjat și că m-am orientat spre cărți de care știam că au o structură non-liniară, am fost mereu mai bucuroasă să știu un lucru decât să nu-l știu.

Per ansamblu, ca filolog te faci cam ce vrei tu să te faci, chiar dacă opțiunile nu sunt mereu clare și drumul până acolo poate fi foarte cotit. La fel ca în orice domeniu, ține și de aptitudinile native, și de cât muncești, și de noroc, dar n-am colegi care să lucreze la McDonald’s – deși am o fostă colegă de masterat care e(ra?) cofetar pe undeva prin UK (dar pentru că a vrut ea). Punctul cel mai de jos al carierei de absolvent în limbi străine e probabil munca la call center, dar aia e o chestie temporară. În mod previzibil, unii suntem profesori și traducători; în rest, suntem care încotro.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.