Am ceva de adăugat la articolul în care spuneam că lumea e atât de obsedată de limbajul licențios încât nu mai e atentă la nimic altceva.

Cineva mi-a citit articolul și mi-a zis că e de acord cu mine, că vulgaritățile sunt uneori justificate și că „Macarena” e un act artistic. A fost foarte ciudată remarca, în condițiile în care eu nu vorbeam de Erika Isac și drama zilei, ci spuneam că oamenii sunt ok cu insultele, cât timp sunt frumos exprimate, dar mă rog, fiecare cu ce-l doare.

Altfel, persoana respectivă zicea că Erika Isac a fost justificată să șocheze cu cuvintele respective în „Macarena”, dar sunt cazuri în care vulgaritățile nu sunt deloc justificate. De exemplu, acum câțiva ani i-am spus cuiva să se ducă în pizda mă-sii, pentru un motiv pe care persoana l-a uitat, dar ce am spus a fost prea mult. Exagerat.

Aș vrea să clarific: nu am spus „du-te în pizda mă-tii”, i-am zis „du-te în pula mea”. Iar persoana căreia i-am zis asta a fost Mihai Rapcea, avocat, blogger, fost yoghin de la MISA.

Contextul era următorul: Mihai Rapcea, cu care teoretic eram în relații bune la momentul respectiv și cu care am în comun faptul că am trecut pe la MISA, îmi „prelua” articolele pe blogul lui personal. Zic „prelua”, pentru că el așa vedea situația. De fapt le lua cu copy-paste.

Acuma, am făcut și eu greșeala asta la început, dar mi s-a atras atenția că ce fac se numește „furt intelectual” și „încălcare a drepturilor de autor” și că le fac un rău autorilor și am priceput. Atunci când m-am trezut cu articolele furate de Mihai Rapcea, i-am explicat aceleași idei care mi-au fost explicate și mie, cu legea drepturilor de autor în față. E destul de enervant să-ți preia cineva textele, să pună un „sursă: Roxana Chirilă” în josul paginii unde nu citește nimeni, să se mute discuția acolo și să țină minte toți că au citit ceva „la Rapcea”, iar tu să simți că ești ghostwriter nevoit pentru cineva care bagă reclame pe blogul propriu și face bani de pe urma ta.

Rapcea mi-a râs în față și a mai furat încă un articol scris de mine. Nici argumentele legate de lege, nici argumentele legate de obraz, nici teoretica bună înțelegere dintre noi nu l-au convins să nu mai facă treaba respectivă. Deci, a fost ilegal, imoral și și proastă creștere din partea lui. Dar deh, tot eu am fost exagerată că l-am înjurat, și doar aia s-a reținut: că am înjurat și că am rupt relațiile cu el. Exagerat. Urât. Cum să înjuri pe cineva care te fură și-și bate joc de tine, când altfel spune că te simpatizează?

(Oricum, numai bine că mi-a făcut figura aia - aveam impresia că e „puțin” dus cu dreapta extremistă, dar pe urmă am aflat că era extremist de dreapta de-a binelea, cu Noua Dreaptă, bătut oameni pe stradă și alte căcaturi de-astea. Eh, măcar nu înjură, nu?)