Pe site-ul misa.yoga a apărut al treilea articol despre seria „Toxic tantra” pe care am pomenit-o nu demult. Yoghinilor le-a luat mai bine de o lună ca să-l scrie și nu înțeleg de ce: n-au zis aproape nimic nou, ci doar au spus lucruri vagi și generaliste. În loc să răspundă cu subiect și predicat la acuzațiile care li se aduc, preferă să aducă în discuție „alienarea societății”, creștinii care ar fi fost acuzați că au dat foc Romei (în Antichitate), emigranții și locurile de muncă, bărbații care sunt sub papucul mamelor și multe alte probleme despre care li se pare lor că ar trebui să vorbească ceilalți mai des, în loc să vorbească despre MISA.

Dar pentru că m-au pomenit pe nume, voi vorbi cu ei. Iar dacă de obicei mă adresez unui public larg când scriu pe blog, tura asta mă adresez mai mult persoanelor care scriu pe misa.yoga. În caz că sunteți curioși, iată mențiunea:

Neobositul Mihai Rapcea, pseudo-vedeta Agnes Arabela Marques (fostă Mureșan, fostă Katsumoto), auto-proclamata Maha Cutră Cecilia Tiz, prolifica Roxana Chirilă sunt probabil cei mai cunoscuți.

În primul rând, sincer și fără ironie: mulțumesc. Nu mi se pare că sunt foarte prolifică în ultima vreme, nici pe blog, nici în alte părți, dar ajută să știu că sunt văzută așa și de oamenii care n-au niciun motiv să-mi facă complimente.

Și acum, să trecem la puținul spus pe misa.yoga.

Frica de a vorbi de MISA cu numele și prenumele: societatea

Jurnalistele germane afirmă patetic: „Liz se teme. Se teme de oamenii de la școala de yoga”. Adevărate căprioare sperioase și iepurași temători, astfel de individe și indivizi își modifică vocea, își ascund fața și își schimbă numele, pentru ca nu cumva mâna lungă a „cartelului yoghin multinațional” să îi bată pe umăr într-o zi, pe când își fac liniștiți siesta. (Bau!)

Poate că Liz se ascunde de MISA, dar nu toți cei care și-au ascuns vreodată fața o fac de frica yoghinilor. M-am numărat și eu printre persoanele cu mască, în prima mea apariție în presă. Nu m-am ascuns de yoghini, ci de ceilalți cunoscuți, la rugămintea expresă a mamei mele care se simțea extrem de jenată și îngrijorată că voiam să vorbesc public despre experiențele mele (dar care a trecut între timp peste jenă și îngrijorare).

La fel cum unor yoghini le e jenă să spună că sunt yoghini, și unor foști yoghini le e jenă să spună că au fost yoghini. Asocierea cu MISA poate crea neplăceri, după cum yoghinii știu prea bine, iar faptul că pleci de la curs nu șterge cu buretele trecutul. Oamenii din jur nu sunt perfecți, iar unii dintre ei nu sunt nici foarte înclinați spre empatie și înțelegere. Îți trebuie puțină nonșalanță ca să te uiți în ochii celorlalți și să le zici „Da, am fost prost. Și?” Îți trebuie și mai multă ca să accepți că unii vor refuza să te vadă ca pe un om complet și întreg la minte după asta, chiar dacă înainte nu aveau nicio problemă să te respecte. Sunt persoane care nu vor genul ăsta de confruntări în viața lor, ceea ce e ok.

Totuși, un lucru pe care l-am constatat de-a lungul timpului e că reacțiile celor din jur au fost mult, mult mai puțin drastice decât mă așteptam. Sigur, comentariile articolelor din presă sunt întotdeauna pline de rahat aruncat și de yoghini furioși, și de neaveniți cărora le place să se lamenteze degeaba pe net, dar în viața reală am întâlnit mai multă curiozitate decât altceva. Sigur, mai găsești pe cineva care să urle că ești Satana în timp ce tu aștepți să-i treacă pasa de furie, dar în 19 cazuri din 20 am avut dialoguri ok. Mi s-au pus întrebări gen: ce se face la MISA? De ce intră oamenii în MISA? Cum ajungi să crezi lucrurile alea? De ce alții nu pleacă? Cum e cu practicile de care aud în presă? Care e problema dacă ei cred ceva ciudat?

E drept că am avantaje față de alții. În primul rând, sunt destul de relaxată în privința experienței mele de la MISA, iar subiectele cu adevărat dureroase nu ajung să fie discutate prea des dacă nu le aduc eu în discuție (RIP Ralph Zerbes, Oltea Mutulescu; întotdeauna am crezut că într-o zi voi mai vorbi cu voi). În al doilea rând, am talent în ce privește comunicarea, ceea ce înseamnă că pot spune lucrurile organizat și pe înțelesul interlocutorului. În al treilea rând, îmi place să informez, fie că e vorba de MISA sau de cărți. Dar e nevoie de cel puțin doi pentru un dialog, deci e multă bunăvoință și din partea oamenilor din afara cursului, care sunt dispuși să asculte.

Cu alte cuvinte, e mai bine decât se crede, dar nu e perfect. Mi-aș dori să aibă mai mulți curaj să vorbească despre MISA, dar nu voi arunca cu noroi în cei care aleg să nu o facă pentru a avea o viață liniștită.

Frica de a vorbi de MISA cu numele și prenumele: MISA

Vestea proastă pentru voi, plăpânde căprioare și sfioși iepurași, dragă Liz, Eva și Nathalie, este că legea cauzei și efectului, sau karma dacă preferați, are „mâna” cea mai lungă, vă găsește și fără buletin și nu se împiedică de o voce distorsionată. Nu uitați că așa cum vă așterneți, așa veți dormi și cine seamănă vânt, culege furtună. În viața aceasta, în viața viitoare… asta voi o să vedeți.

Numai mie îmi sună a amenințare citatul de mai sus? Probabil că da, dar amenințarea cu justiția divină (sau cu karma, dacă preferă) e totuși o amenințare - nu pentru cei ca mine și ca majoritatea cititorilor mei, poate nici în fața legii, dar în mod clar pentru cei care sunt sau au fost la cursul de yoga. Să nu uităm că yoghinii jură des pe „sănătatea și evoluția spirituală” că nu vor divulga anumite secrete, cum ar fi că au fost la Paris sau că l-au cunoscut pe Gregorian Bivolaru. Să nu uităm nici că uneori juri să ții secretul înainte să știi ce secret o să ții. Să nu uităm nici că cei de la curs consideră că bolile și accidentele sunt lecții sau pedepse - și că Monica Ceșa, prima instructoare care a murit de cancer în mod foarte vizibil la MISA, a fost blamată pentru propria boală pentru că ar fi bârfit cursul. Iar dacă nu uităm toate astea, acest pasaj e o amenințare împotriva celor care au vorbit sau vor vorbi, mascată sub forma unei reamintiri: karma nu iartă.

La cursurile de yoga ale MISA, viziunea asupra lumii se bazează pe energii, semne divine, karma, coincidențe care nu sunt chiar coincidențe, teste spirituale și nu numai. Când pleci de la cursul de yoga, știi clar că se meditează împotriva celor care se opun MISA, auzi de tot felul de efecte avute de astfel de meditații, știi de boli făcute din cauza deficiențelor morale ale unor cursanți. Nu poți să nu te întrebi dacă foștii tăi colegi te bagă și pe tine în căldarea cu „dușmani” și meditează contra ta. Indiferent dacă repercursiunile vor exista sau nu (și majoritatea cititorilor mei vor fi probabil amuzați de idee), frica de repercursiuni e reală.

(Dacă ai plecat de la cursul de yoga și simți că în continuare te afectează la nivel energetic; dacă vrei să vorbești despre experiențele tale chiar și în privat și ți-e teamă să-ți înalci jurămintele, vezi finalul articolului. Există un mod prin care poți scăpa de o parte din povară.)

Ați auzit vreo poveste cum că ar fi pățit cineva ceva? A dispărut vreo persoană? A fost bătută, internată cu forța în vreun spital (cum s-a petrecut unor cursanți yoga, apropo), a fost dată afară de undeva, a fost măcar amenințată verbal? Rugăm jurnaliștii profesioniști și onești (fie ei și mai creduli) care îi deplâng pe ex-cursanții ce suspină că „se tem” să caute un exemplu, măcar o singură persoană care să fi fost victima răzbunării yoghine.

Am mai zis-o și în alte dăți: yoghinii nu sunt violenți fizic. Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului în privința asta. Nu sunt violenți fizic, nu sunt bețivi, nu sunt fumători. (Excepțiile, dacă sunt, sunt foarte puține.) Au, deci, câteva calități - pe care le scot la înaintare cu fiecare ocazie.

Dar tocmai am zis că pasajul de mai sus e o amenințare, chiar dacă nu una fizică. Apoi, dacă e vorba de persoane „date afară de undeva”, Mihai Rapcea a fost suspendat de la cursul de yoga pentru lucrurile pe care le scria pe blog. Când am fost la Paris să-l cunosc pe Bivolaru, aveam o invitație pentru o vacanță gratuită la Costinești în tabăra yoghină; când i-am zis lui Bivolaru că nu voiam să mă culc cu el, i-am spus și că înțeleg că a fost o încurcătură de intenții între noi și că înțeleg și dacă vrea să-mi retragă invitația în vacanță, pe care poate mi-a oferit-o pe așteptări neîmplinite; a zis că nu, invitația rămâne în picioare. Dar când am ajuns la Costinești, am văzut că invitația era revocată, doar că n-avusese coaiele să mi-o spună în față. (Deh, maestru spiritual, erou etc.)

În afară de asta, să nu uităm cât de tare a fost bălăcărit același Mihai Rapcea pe site-ul yogaesoteric.net, prin articole precum chestia asta de prost-gust cu caricaturi sau o „păcăleală de 1 aprilie” despre cum ar fi fost dat afară din Barou. Nu-mi face deloc plăcere să-i iau apărarea omului (are legături cu Noua Dreaptă și o mare admirație pentru Corneliu Zelea-Codreanu, ca să nu intru în detalii), dar totuși i-au făcut mizerii.

Apoi, dacă tot au pomenit-o pe Cecilia Tiz: i-au dedicat și ei o grămadă de articole, spunând că ar fi fost plătită ilegal cu mii de euro pe lună la comanda lui Adrian Năstase ca să denigreze MISA. Au dat-o și în judecată (din câte știu, nu o dată) și n-au primit mare lucru de pe urma ei. Dacă nu mă înșală prea tare memoria, parcă i-au făcut și un film despre ea, în care tot așa o denigrau. (Evident că nu au nicio dovadă că Cecilia ar fi fost plătită vreodată de statul român pentru activitate anti-MISA.)

Dacă te iei în gură cu MISA, de obicei mint în privința ta și încearcă să-ți desființeze caracterul. Pe unii au încercat și să-i atace în instanță. Frumos, ce să zic.

Din denigrările tipice

În afară de faptul că articolele lor despre dușmani sunt scrise de parcă au un caiet de expresii urâte făcut pentru doamna învățătoare în clasa a doua, canalele oficiale și mai puțin oficiale ale MISA au câteva fixuri. În primul rând, dacă vorbești de MISA de rău, ești răuvoitor, nefericit, ai resentimente, le arunci în cârcă propriile nefericiri, calomniezi. Poate ești plătit, poate te-au convins serviciile (sau organizațiile anti-secte). Dacă ești femeie, poate ți s-a suflat iubitul. Sau dacă nu, ești curvă. Sau, dă-o naibii, amândouă! În al doilea rând, nu contează ce zici, pentru că tot vor băga de la ei din burtă, imaginându-și lucruri acolo unde n-au informații sau unde informația nu le convine.

În 2012, când am fost la o conferință anti-secte din Franța pe post de fostă membră a unei grupări cu caracteristici care pot fi considerate sectare, mi-au trântit articolul ăsta în care au spus că m-aș „auto proclam[a] expertă în secte”, ceea ce n-am făcut niciodată, și m-au acuzat de minciuni, fără să spună cu ce anume aș fi mințit. (Asta pe lângă descrierea mea ca fiind fățarnică, mizerabilă, fără scrupule, dubioasă etc.)

În 2017, am apărut într-un documentar al unei finlandeze, așa că au publicat acest articol, din care citez:

Atunci când analizăm cu multă atenție și luciditate toate acestea, descoperim că nu este o întâmplare că „emisara” unor pretinse abuzuri care ar fi avut, zice-se, loc în Finlanda a fost desemnată ROXANA MĂLINA CHIRILĂ, căreia despărțirea de fostul ei iubit yoghin i-a alimentat apoi ura nu numai față de școala de yoga MISA, ci mai mult decât atât a făcut-o să devină o înverșunată militantă nu numai împotriva lui Dumnezeu, ci și împotriva oricărei mișcări spirituale, promovând în final ateismul și „libera cugetare” ce se desfășoară în afara oricărei credințe. Ulterior, Roxana Mălina Chirilă a contactat o realizatoare TV din Helsinki, unde cursul de yoga existent avea deja o dezvoltare considerabilă, ba chiar înfloritoare și cu acea ocazie i-a prezentat o fostă cursantă care fusese evacuată din imobilul utilizat de școala de yoga din Helsinki, pentru neplata chiriei. Este semnificativ că, ceva mai târziu, această fostă cursantă s-a dedat chiar la unele acțiuni de șantaj împotriva instructoarei Daniela Dae.

E ca la Radio Erevan: în primul rând, n-am contactat, ci am fost contactată de o jurnalistă finalndeză; în al doilea rând că nu i-am prezentat pe nimeni, pentru că nu știam pe nimeni din Finlanda (jurnalista era mai mult decât capabilă să găsească ea însăși oameni); în al treilea rând, nu știu de unde au scos-o pe aia cu ateismul pentru că sunt alergici la trimiteri către textele originale pe care le critică; în al patrulea rând, e cam de rahat să fiu pomenită în aceeași suflare cu un presupus șantaj făcut de o necunoscută unei alte necunoscute (deși presupun că și asta e tot o invenție de-a lor); și în al cincilea rând, faza aia cu „fostul iubit” e cireașa de pe tort. (Într-adevăr mă despărțisem de fost, dar cauza și efectul erau inverse: pentru că n-am mai suportat MISA, i-am dat papucii și idiotului.)

Zic că e cireașa de pe tort, pentru că tot ziceam că îi pasionează viețile sexuale ale altora - când rămân fără argumente încep uneori să inventeze tot felul de scenete din dragoste și motivații care nu sunt acolo. Revenind la articolul care e doar nominal despre podcastul Toxic Tantra:

Bine, Cecilia Tiz a rămas fără soț, care și-a găsit pe altcineva – nu speculăm de ce –, dar nu suntem noi de vină și oricum, în afară de asta, a pățit ceva în urma miilor de postări semnate sau anonime, a telefoanelor și e-mailurilor trimise la redacții din România și alte țări, UE și non-UE?

Cecilia Tiz e divorțată încă de pe vremea când eram eu cursantă. Când am început să intru pe forumul exmisa prin 2007-2008 (acum defunct; cei de la MISA au făcut multe ca să-l dea jos) și de acolo să intru în contact pe net cu foști cursanți (pe Yahoo!Messenger, tot defunct, dar fără legătură cu MISA), am cunoscut-o și pe Cecilia. Nu avea prea multe de zis despre soțul ei, în afară de faptul că fusese și el instructor MISA alături de ea și că erau despărțiți. Ulterior, am aflat că ea i-a intentat divorțul, deci nu ea a rămas fără soț, ci el a rămas fără soție.

O altă problemă le mai frământă pe cele două jurnaliste apărătoare ale femeilor „traumatizate”. Sunt îngrijorate că s-ar putea ca poze cu Nathalie dezbrăcată sau semidezbrăcată să apară pe undeva pe internet (ca o răzbunare din partea yoghinilor, deducem noi). Avem o știre pentru dumneavoastră. Nathalie, de bună voie și nesilită de nimeni, chiar din proprie inițiativă, a făcut poze nud realizând posturi yoghine pentru Yoga Magazin, a făcut sute (nu una sau două) de fotografii în ipostaze sexy, plus câteva video-uri foarte provocatoare, pe care le-a trimis iubitului ei paralel menționat în articolul anterior (în timp ce făcea crize de gelozie că Jasper mai avea o relație pe meleagurile indiene).

Voiam să tai paranteza cu crizele de gelozie, dar hai să nu fac ca yoghinii și să adresez totuși și acuzele care lor li se par importante.

Din câte am înțeles, Nathalie a descoperit că Jasper avea relații în paralel, nu i-a convenit, i s-a spus că relațiile multiple sunt standardul și calea spirituală, a încercat să se „auto-depășească” și să fie spirituală (la sfatul yoghinilor) și în cele din urmă nu i-a fost bine și nu s-a simțit în regulă în situația dată. A încercat sincer să facă ce i s-a spus, iar când n-a funcționat, a apelat la Gregorian Bivolaru s-o îndrume (și așa a ajuns la Paris). Deci ce face autorul articolului e o mizerie, pentru că ia o poveste mai lungă și o condensează într-o frază, ștergând tot ce ține de dubii interioare, evoluție în timp a relațiilor și influențe exterioare ca să scoată din ea o caricatură.

Dar în afară de acea mică mizerie, de ce se menționează aici clipurile video trimise în privat unui iubit? De unde știu cei de pe site de existența acestor clipuri? Oare nu e simplul fapt că le menționează un semn că nu poate avea încredere în yoghini cu clipurile cu caracter personal?

Miau, miau

Deci, în viziunea deformată a presei progresiste, o stare spirituală înaltă e „înșelătoare”, dar anomaliile și deviațiile sunt autentice. Perversitatea e considerată normală, iar normalitatea un semn că ești retrograd, depășit, ancorat în trecut, ce mai, o rușine pentru omul secolului XXI.

Miau, miau.

Finalul

Noi așteptăm cuminți să ne lămurească doamnele jurnaliste cui îi e frică și de ce. Între timp ne pregătim să dezbatem un alt subiect care le-a deranjat, și încă tare de tot: secretul necesar în cazul unor inițieri sau al unor învățături spirituale.

De-abia aștept să văd ce au de zis aici. Parcă văd că or să spună că toate tradițiile au secretele lor și practicile lor închise, transmise doar între inițiați, cum ar fi mantre secrete, rugăciuni secrete și altele. Și sunt foarte curioasă cum e secret inițiatic faptul că mergi la Paris să-l cunoști pe Gregorian Bivolaru. Și sunt extrem de curioasă și cum o-ntorc pe aia cu sexul cu maestrul, care e un secret inițiatic pentru toată MISA, deși mass media știe și vorbește despre asta de ani de zile.

(Hai să nu fiu de rea credință: dragi yoghini, e secret că există mantre, deși ele sunt secrete? Nu, auziți de faptul că mantrele există și dacă nu aveți inițiere în ele. La fel și cu inițierea în tattve și în toate celelalte. Echivalentul la toată povestea cu „inițierile” lui Gregorian Bivolaru e că există posturile pe centri sau ce naiba inițiază el acolo, nu faptul în sine că există o inițiere sexuală.)

---

Ritual de dezlegare

Așa cum am promis mai sus, dacă ai plecat de la MISA, dar simți că încă te mai hăituiește ceva de acolo; dacă ți-e teamă să vorbești despre experiențele tale personale pentru că ai jurat să nu spui nimănui de ele, există ceva care te-ar putea ajuta. Dar soluția de aici funcționează doar dacă ai fost și ești de bună credință.

Jurămintele sunt sacrificii asumate, făcute pentru un scop sau o persoană. Uneori sacrificiul cere efort („Jur că îți voi duce lucrarea la capăt”), alteori cere o renunțare a individului (cum ar fi o renunțare la dreptul de a vorbi despre ceva în „Jur că nu voi repete cele auzite”).

Dar jurămintele sunt mai complexe decât un angajament unilateral: dacă acel scop sau acea persoană nu sunt cele declarate, jurământul începe să șubrezească, pentru că nu a fost făcut în cunoștință de cauză. Tu te legi subtil de scop sau persoană, dar dacă ele nu sunt corect reprezentate, legământul tău nu ajunge la „adresa” corectă. De exemplu, dacă primești un telefon de la un prieten al fiului și îi juri solemn în fața lui Dumnezeu că îi duci o sută de mii de lei ca să-l ajute pe fiul tău cel bolnav, iar apoi afli că „prietenul” e de fapt un șarlatan care te-a mințit și nici nu-ți ajută fiul cu ceva, cred că e clar că jurământul e nul. Tu i-ai făcut jurământul unei persoane inexistente (prietenul fiului) pentru o cauză inexistentă (ajutarea fiului).

La MISA, multe jurăminte sunt făcute în necunoștință de cauză, iar presupunerea pe care o faci legată de scopul și/sau persoana de care te legi poate fi falsă. Bun, poate că juri să nu spui nimănui că l-ai cunoscut pe Gregorian Bivolaru, dar: 1. Ți se spune s-o faci ca să-l salvezi de încercările francmasonilor de a-i face rău; 2. Crezi că te afli în siguranță; 3. Crezi că Gregorian Bivolaru e un înțelept care te poate călăuzi.

Dar dacă el îți face un rău, dacă tu constați că el e un farsor, dacă descoperi că fuge nu de francmasoni diabolici, ci de justiția dreaptă, deja jurământul tău nu e ceea ce ar fi trebuit să fie. Cel care ține firele jurământului tău ți-a dat o „adresă greșită”, iar acum poate că nu știi cum să scapi de cineva de care te-ai legat în mod greșit. Poate că a doua oară n-ai jura, pentru că jurământul devine o cale prin care se profită de tine. Chiar și așa, poate ți-e teamă de acel jurământ făcut în fața lui Dumnezeu.

Dacă simți că ce scriu mai sus îți reprezintă corect situația, dacă ai fost de bună credință când ai jurat, dacă ai avut doar scopuri bune în minte, dacă suferi și ai nevoie de ajutorul altora, dacă vrei să-i ajuți pe alții aflați în suferință sau care se pun în pericol, dar te temi că ceea ce ai spus e literă de lege și Dumnezeu nu te va ierta pentru că nu-ți respecți jurământul solemn dat unor oameni care te-au păcălit și au profitat de tine, iată:

0. Citește toți pașii de mai jos înainte să faci ceva.
1. Ia un obiect - o păpușă, o jucări de pluș sau o oglindă. Ce crezi că ți-e cel mai util pentru asta și ce ți se pare cel mai potrivit simbolic. Obiectul fizic în sine nu este important, dar ai nevoie de o reprezentare simbolică pe care să poți lucra.
2. Pune obiectul în fața ta și concentrează-te, căutând în tine acel ceva pe care-l simți ca fiind „tu”. Nu emoțiile tale, nu sentimentele tale, ci esența ta care e mereu acolo. Cea de care ai legat jurământul.
3. Întinde mâna, atinge obiectul și încarcă-l cu esența ta.
4. Imaginează-ți jurămintele făcute ca pe niște fire care te leagă de cei pentru care ai jurat (MISA, Gregorian Bivolaru).
5. Trage mental firele spre obiect. E în regulă dacă le simți în continuare atașate și de tine, trebuie să fie însă și pe obiect.
6. Acum vine partea importantă. Spune, „Legămintele pe care le-am făcut pentru cursul de yoga, pentru colegii mei și pentru Grieg au fost făcute cu dreaptă credință. Am căutat mereu să urmez binele, așa cum l-am văzut și așa cum mi-a fost transmis, și caut la fel și acum. Văd că legămintele mele îmi fac rău mie, căci mă obligă să-mi trec sub tăcere suferința. Văd că legămintele mele le fac rău altora, căci mă obligă să nu le spun în ce pericole se avântă și să nu-i consolez când au nevoie de ajutor. Văd că legămintele mele lasă răul să prospere, căci m-au legat de mâini și de picioare ca să nu pot decât să urmăresc cu neputință cum se înfăptuiește răul. Cer să mă eliberez de legăminte smulse prin omisiuni și înșelăciune, cer să mă eliberez de legăminte smulse în numele lui Dumnezeu de cei care nu fac lucrarea Lui. Cer puterea de a păși în lumină, fără să mă ascund în întuneric. Iar dacă legămintele au fost întărite nu prin puterea divină, ci prin alte puteri, fie ca acest obiect să-mi fie scut și pavăză. Când aceia cărora le-am jurat ar încerca să mă pedepsească prin aceste legămite, pedeapsa să se răsfrângă înapoi asupra celor care o invocă. Iar de greșesc, de fac într-adevăr un rău luându-mi înapoi cuvântul, mă arunc în fața milei Tale, cerându-Ți iertarea infinită. Amin, Amin, Amin.”

Dacă treci în mod sincer prin întregul proces, nu e necesar să-l repeți. Dumnezeu aude.

În plan subtil, folosind obiectul respectiv, ai creat o copie a ta care să funcționeze ca scut și oglindă. Dacă te-ar afecta vreo magie întunecată, o faci să nu ajungă la tine, ci la „adresa greșită” care e în fața ta, care are esența ta, dar nu ești tu.

Nu e o cale de a scăpa de orice cuvânt dat, ci e o cale de a repara un rău care ți s-a făcut. Și dacă pleci de la curs, probabil nu pleci de bine ce ți-e. Dacă simți că te-au înșelat, dacă simți că au profitat de încrederea ta, dacă nu știai ce juri sau cui juri, dacă ai fost de bună credință și acum te chinuie ce s-a întâmplat, fă asta. Arată bunăvoință față de tine: înțelegerea ta asupra lumii e o lumânare în întuneric, nu soarele atotvăzător, nu aveai de unde să știi ceea ce nu ți s-a spus. Și chiar dacă ai fi putut bănui, încrederea în prieteni nu e un păcat. Îndrăznește să spui că te doare. Ai încredere că Dumnezeu iartă multe și că nu e absurd. Amintește-ți că un om sincer nu le datorează totul celor care-l înșală, iar dacă yoghinii ar fi sinceri, nu s-ar purta așa cu cei care suferă din cauza sfaturilor de la curs, dacă ar fi sinceri, nu s-ar purta cum se poartă cu foștii cursanți și cu cei care spun ceva de rău de ei.

Și nu uita că și tu contezi. Pacea ta contează, bunăstarea ta contează. Dacă nu poți scăpa de gândurile legate de MISA, dacă tresari când auzi numele lui Gregorian Bivolaru, dacă încă te bântuie cursul și colegii, dacă simți că te sfâșie ceva în interior după ce ai plecat: meriți mai mult, nu să suferi în continuare, nu să te ascunzi la infinit. Iar jurămintele au două capete: cel la care ești tu - și cel la care sunt ceilalți. Nu sunt un jug doar de gâtul tău.