„Trebuie să recunoști că milenialii se smiorcăie mult,” îmi zice el. „Se plâng. Cred că merită mai mult decât merită de fapt.”

Ioana: Mai ții minte o discuție despre papanași pe care am avut-o cândva?
Eu: Că singurii papanași adevărați sunt cei fierți și că cei prăjiți sunt o chestie eretică?
Ioana: http://retetepapabun.ro/papanasi-moldovenesti/
Eu: EREZIE!
Ioana: Nu, aceștia sunt unicii și adevărații papanași!!
Eu: Nu se poate! Dacă sunt prăjiți, nu au cum să fie! AȘA SPUNE CARTEA SFÂNTĂ!
Ioana: Ceilalți sunt gogoși! Trebuie să conțină cel puțin 70% brânză!!!
Eu: Gogoșile nu sunt fierte deloc, deci nici nu intră în discuție. Chestia din articol este un papanaș corcit cu o gogoașă. Corciturile nu au cum să fie papanași originali!
Ioana: …cum naiba fierbi papanașii? o_O
Eu: Deci, ascultă la mine, căci eu îți grăiesc cu vorba lui Dumnezeu, Papanaș-Tatăl.
Ioana: Oricum, papanașii din restaurante sunt gogoși, în pana mea!
Eu: Se iau 250 de grame de brânză de vaci, care se amestecă cu 3 linguri de griș, 2 linguri de făină, o lingură de pesmet și un ou. Apoi se fac sfere din aluat. Se pun la fiert în apă. Când se ridică, sunt făcuți.
Ioana: O_O Păgâno!!! (dar măcar vorbim de aceeași compoziție)
Eu: Într-o tigaie, se prăjește niște pesmet, apoi se adaugă scorțișoară și, la final (ca să nu se caramelizeze) oprești focul și pui zahăr. Apoi dai papanașii fierți prin pesmet.
Ioana: :-O
Eu: Și pui smântână deasupra. CĂCI AȘA FU VOIA DOMNULUI NOSTRU, PAPANAȘ-TATĂL.
Ioana: Nu, nu nu. Aceeași compoziție, dar! Îi prăjești. Și pe urmă torni o cantitate vecină cu blasfemia de zahăr pudră peste ei. *scutură din cap*
Eu: Se pare că ne îndreptăm spre marea schismă a papanașilor. Sau ea a avut loc deja. Iată adevărul de care te îndoiești!!!
Ioana: =)))))))))))))))
Eu: Stai, nu ăla. ĂSTA! Aceștia sunt adevărații papanași!
Ioana: Alea-s găluște.
Eu: Găluștele nu au brânză. Duh. Sunt mai mult griș.
Ioana: Găluștele sunt fierte și de mai multe feluri.
Eu: Și gogoșile sunt prăjite, la fel ca „papanașii” voștri.
Ioana: Nu, papanașii sunt prăjiți în tigaie, gogoșile sunt fierte în ulei.
Eu: Un nume, doar! Un cartof, oricum I-ai prăji, același gust l-ar avea! Și la tigaie, și la friteuză, la fel de mult l-ai îndrăgi.
Ioana: =))))))))))))))))))
Eu: Și o gogoașă la fel.
Ioana: Da, dar nu pui brânză în aluatul de gogoașă.
Eu: Și nici în aluatul de gălușcă.
Ioana: O umpli cu brânză, dacă vrei, dar nu pui brânză în compoziție.
Eu: Crede-mă, e plin de vânzători de gomboți aici și nici ei nu pun brânză în compoziție.
Ioana: Trebuie să facem un duel al papanașilor.
Eu: DA.

Din când în când, mergem să mai luăm lucruri din Carrefour – și aici mă refer la cel de dimensiuni mari de la intrarea în Brașov, nu la un Carrefour Market sau ceva mai micuț, unde găsești perii de păr ieftine la un capăt de raft și perii de păr mai de doamne-ajută chiar la celălalt capăt de raft.

Dorin s-a apucat să joace Assassin’s Creed din nou și am zărit un colț de Notre Dame dincolo de un acoperiș.

La un moment dat, acum multă vreme, eram într-un Cărturești și am văzut „Spirited Away” pe DVD. Prietenul meu nu văzuse filmul, deși e unul dintre cele mai mișto filme de animație făcute vreodată, așa că l-am cumpărat.

Am ieșit cu prietenul să mâncăm în oraș. Am discutat noi despre tot felul de lucruri, de la rolul facultăților în ziua de azi la câte săptămâni are un semestru și, spre final, i-am dat șah mat cu o întrebare filozofică profundă. Sau poate doar l-am întrebat ce vrea să facă în seara asta și dacă are chef să ne uităm la un episod de Doctor Who. Oricum ar fi, a căzut pe gânduri și acolo a rămas.

Știți senzația aia care apare când lumea vorbește de o carte și pare interesantă, dar până la urmă reiese că autorul e român și renunți la ideea de a o citi pentru că doare gândul că o să-ți rupi dinții în detalii sterile, descrieri interminabile, personaje fade și așa mai departe?

Văd la Dorin că mulți oameni care au fost la proteste s-au trezit cu probleme la conturile de pe Facebook – raportări de spam, blocări, ce-o fi. Tocmai ce ziceam că Facebook e un fel de piață publică care ne urmărește peste tot, acum o să continui ideea.

„…și erau toți cu nasul în telefoane, nu se dezlipeau de ele. Nici vorbă să mai comunice, să vorbească între ei. S-au dus vremurile când oamenii discutau între ei.”

Unul dintre site-urile mele de suflet de pe internet e Project Gutenberg, care oferă peste 54,000 de cărți ieșite din copyright. Au nu doar clasici precum Charles Dickens, Thomas Hardy, ci și numere ale antologiei Astounding Stories of Super-Science sau diverse reviste publicate prin secolul 19.