Alaltăieri pusesem pe blog articolul din Huffington Post despre MISA – dar doar în engleză, pentru că era disponibilă doar varianta aia. Între timp prin știri au apărut diverse variante traduse, așa că nu mă mai chinui să traduc eu. O să dau link către cea de pe agentia.org, pentru că:

1. pare o traducere ok,
2. mai au și alte articole despre MISA pe acolo și sunt interesați de problemă, deci aveți ce găsi pe site. Chiar dacă stilul e uneori puțin cam prea de cancan pentru gustul meu.

Câteva cuvinte înainte: e clar pentru tot cititorul român că sunt niște mici inadvertențe prin articol. De exemplu, marșurile pentru MISA și Bivolaru au fost făcute de cei din MISA, nu de tot poporul. Gregorian Bivolaru n-a fost considerat niciodată erou la scară largă (vreau să spun că populația României nu i-a cântat ode). Și în plus, s-ar cam înțelege din articol că oamenii ar fi mărșăluit pe străzi pentru dreptate înainte de Revoluție, ceea ce e destul de clar că nu s-a întâmplat.

Când m-am apucat de bloguit mi-am spus că nu vreau să comentez la articolele de pe Yogaesoteric, deși de multe ori am tendința s-o fac. Nu comentez legat de faptul că masonii ăia fac tot felul de chestii care se bat cap în cap, nu comentez de faptul că dacă ar fi adevărată povestea cu chem trails-urile (dârele morții în traducere), atunci și cei care le-au poruncit ar muri de la ele. Nu comentez la povești romanțate despre stări din meditație și la o mie de chestii.

Am scris o singură replică la un articol în care erau niște drepturi la replică, și acolo mă opresc.

Dar am dat peste un articol care mă enervează. Ca de obicei, scriitorii de pe Yogaesoteric se documentează de pe tabloidele conspiraționiste ale internetului și aruncă în cineva cu noroi fără să știe care-i faza.

În 1961 unui profesor de psihologie de la Yale i-a venit ideea să studieze felul în care oamenii ascultă de autorități. Trecuseră vreo 15 ani de la al doilea război mondial, dar tocmai fusese arestat unul dintre oamenii din spatele Holocaustului, așa că era interesat de fenomen din cauza nazismului – nu că ar conta prea tare, pentru că experimentele pe care le-a făcut n-aveau nicio legătură cu politica.

Așa că Stanley Milgram a pus bazele unui studiu ale cărui rezultate îți strepezesc dinții.

A umplut orașul de fluturași prin care căuta voluntari pentru un experiment psihologic legat de învățare. Oferea $4 pentru o participare de o oră, plus 50 de cenți pentru drum – adică în total vreo $35 azi, conform unui site care calculează chestii de-astea. Cei care au răspuns au fost invitați apoi într-un laborator de la Yale, împreună cu un alt voluntar. Cel care conducea experimentul, un om de știință într-un halat cenușiu, le-a explicat așa: voiau să vadă ce influență are pedeapsa asupra puterii de învățare. Problema fusese studiată la animalele de companie, bineînțeles, dar nu se făcuseră niciodată studii pe oameni adulți.